În zilele noastre, obiceiul de a împodobi bradul de Crăciun este respectat de majoritatea românilor, fiind una dintre cele mai iubite datini.
Acest moment special oferă un prilej bun pentru ca familia să se adune laolaltă și să creeze amintiri.
Totuși, din dorința de a se bucura din timp de acest simbol al sărbătorilor de iarnă, mulți împodobesc bradul mult mai devreme decât spune tradiția, fiind puțini cei care nu se abat niciodată de la "regulă".
Astfel, potrivit tradiției, bradul se împodobește în seara de Ajun, pe 24 decembrie.
Citește și: Reţetă pentru cârnaţi de casă. Ingredientul secret care face ca acest preparat să fie fraged și suculent
A doua zi, pe 25 decembrie, copiii vor găsi sub brad cadourile lăsate de Moș Crăciun.
Pe lângă luminițe sau globuri colorate, în vârful bradului trebuie să fie atașată o stea, reprezentând steaua care i-a condus pe magi până la pruncul Iisus.
Obicei cu origini vechi
Obiceiul de a împodobi bradul de Crăciun are origini vechi și se leagă de anumite perioade istorice.
Bradul este considerat un pom al vieții, datorită faptului că rămâne verde chiar și în timpul iernii, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, cel veșnic viu.
Se crede că acest obicei are rădăcini în tradițiile păgâne. Se bănuiește că pomul de Crăciun ar fi apărut pentru prima dată la popoarele germanice, care obișnuiau să aducă în casele lor ramuri verzi, pentru a marca reînvierea naturii și pentru a aduce speranță în timpul iernii.
Odată cu trecerea timpului, brazii de Crăciun erau împodobiți cu fructe, nuci, biscuiți și ghirlande din hârtie sau materiale textile.
Obiceiul de a împodobi bradul a devenit mai popular în Europa abia în secolul al XIX-lea, în special datorită influenței Reginei Victoria a Marii Britanii și a soțului ei, Prințul Albert, originar din Germania.
O ilustrație celebră a familiei regale, în care apare un brad de Crăciun decorat, a contribuit la popularizarea obiceiului în rândul clasei mijlocii și superioare.
În România, bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată la Palatul Domnesc al Regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866.
Impresionată de frumusețea bradului împodobit, boierimea bucureșteană a vremii a preluat acest obicei, care, ulterior, s-a extins în întreaga țară și s-a păstrat până astăzi.
