Bărbatul care câștigă 80.000 de euro pe an nefăcând nimic. Pentru ce e plătit

Când Shoji Morimoto a fost concediat de la locul său de muncă în 2018, șeful său l-a criticat pentru lipsa de inițiativă și pentru că „nu făcea nimic” valoros pentru companie. Ironia sorții este că Morimoto, acum în vârstă de 41 de ani, a transformat această „inactivitate” într-o carieră profitabilă.

Cunoscut în Japonia drept „omul de închiriat care nu face nimic”, activitatea zilnică a lui Morimoto constă în a se oferi pe sine spre închiriere unor străini care au nevoie de companie pentru aproape orice, scrie CNBC. Cererile variază de la așteptarea unui alergător la linia de sosire a unui maraton până la participarea la apeluri video cu un client plictisit care își redecorează și curăță camera. Odată, o clientă care nu a putut merge la un concert cu o prietenă l-a angajat pe Morimoto să o înlocuiască.

Una dintre cele mai lungi sarcini de o zi ale lui Morimoto a fost o călătorie de 17 ore pe aceeași linie de tren, de la un capăt la altul, de dimineața devreme până la ultimul tren. „Am făcut 13 ture pe Linia Yamanote,” a spus el.

Morimoto nu vrea să fie psihologul clienților săi

De asemenea, Morimoto primește frecvent cereri să fie un ascultător în zilele proaste ale clienților. Totuși, în conversații, el oferă răspunsuri minimale și simple. Cu alte cuvinte, dă din cap și ascultă atent, dar evită intenționat să joace rolul de terapeut.

Morimoto a declarat pentru CNBC că primește aproximativ 1.000 de cereri pe an, iar clienții decid cât să îl plătească. În trecut, el percepea un tarif fix între 10.000 și 30.000 de yeni (65-195 dolari) pentru o sesiune de două-trei ore și a câștigat aproximativ 80.000 de dolari anul trecut.

Recent, Morimoto a introdus un model de plată „pe bază de donație voluntară”.

„Percep o taxă voluntară, așa că nu știu dacă va fi sustenabil, dar mă distrez încercând să văd dacă poate fi sustenabil,” a spus Morimoto, adăugând că scopul său nu este să se întrețină, ci să „trăiască pur și simplu viața și să se bucure de ea.”

Pentru a testa serviciile lui, un reporter CNBC Make It l-a însoțit pe Morimoto timp de două ore la o cafenea cu purceluși din Tokyo, unde clienții pot savura o băutură în timp ce interacționează cu puii de porc.

„Inițial, plănuisem să merg singur, dar când am intrat într-o cafenea plină de oameni în grupuri mici, am simțit un val de ușurare pentru că aveam compania lui Morimoto. Mai era și un alt avantaj: putea să-mi facă poze în timp ce mă jucam cu purcelușii”, a afirmat reporterul.

„După câteva schimburi inițiale în japoneza mea stângace și cu ajutorul Google Translate, nu a mai fost nevoie de alte conversații. L-am lăsat să își vadă de treabă, în timp ce eu mă concentram pe purcelușul meu. Atunci am realizat farmecul lui Morimoto: clienții, ca mine, pot să se bucure de o activitate într-un cadru social fără a fi judecați pentru faptul că sunt singuri. Și mai bine, nu mă simțeam obligat să mențin o conversație când eram acolo doar pentru purceluși”, a continuat acesta.

Nu este vorba despre singurătate

„Acesta este un răspuns potrivit la nevoile recente ale japonezilor, care nu caută dragoste sau căsătorie și nu vor complicațiile acestor relații, dar își doresc pe cineva alături pentru ieșiri ocazionale sau cine,” a declarat Ai Sakata, consultant la Institutul de Cercetare Nomura, pentru CNBC.

Deși singurătatea poate fi un motiv pentru care unii plătesc astfel de servicii, nu este singurul, au explicat Morimoto și experții contactați de CNBC.

Anumiți indivizi pot dori companie, dar alții pot fi doar puțin „stângaci social,” a spus Hiroshi Ono, profesor de resurse umane la Universitatea Hitotsubashi.

„Majoritatea japonezilor nu se descurcă bine cu confruntările sau chiar cu comunicarea directă,” a adăugat profesorul. „Oamenii sunt poate prea stângaci să întrebe: ‘Vrei să fii prietenul meu?’ Și, pentru a evita acest stânjenitor, preferă să plătească pentru asta.”

Morimoto a povestit că o femeie i-a plătit să stea într-un colț al unei cafenele, în raza ei vizuală, în timp ce ea îi înmâna soțului actele de divorț — fără ca acesta să-și dea seama. Semnarea actelor a decurs fără probleme, iar femeia a spus că prezența lui Morimoto i-a oferit un plus de curaj.

Prezența lui servește ca o formă de „pătură de siguranță,” socializând temporar persoanele care sunt incomodate în anumite contexte, a observat Morimoto, în vârstă de 41 de ani.

„Sunt multe momente [preferate] în această muncă, cum ar fi când primesc un mesaj de ofertă, când întâlnesc un client, când însoțesc un client într-un loc necunoscut sau când ascult doar o poveste. Mă simt fericit în fiecare moment,” a spus Morimoto.

„Nu a existat altceva ce mi-am dorit cu adevărat să fac,” a concluzionat el.