ANTENA3.RO LIVE. Despre dezvoltare personală prin mișcare cu Maria Ștefania Ionel: „Să creezi un obicei nou durează timp”

Psiholog Dr. Maria Ștefania Ionel a venit la Antena 3, unde a vorbit despre dezvoltare personala prin miscare, despre cum sa ne reamintim ca trebuie macar sa mergem, daca nu mai mult decat atat.

„Este de peste tot, dar în special din cap această lipsă de entuziasm pentru mișcare. Avem niște obișnuințe pe care ni le creăm cu dificultate și apoi avem ușurința de a ne dezobișnui de ele, din păcate.

Să creezi un habit nou durează un timp, să te menții durează, dar să scapi de el, uneori, nu. Mai ales când sunt lucrurile astea care știm că au conotație.

Să te lași de ele este foarte ușor, într-adevăr, când avem anumite spații care nu ne ajută să ne dezvoltăm, când avem o anumită cultură organizațională care nu susține asta. Sunt și de la firul ierbii și de sus unele schimbări care sunt importante să existe.

„Nu avem decât să ne adaptăm”

Nu avem decât să ne adaptăm, că știm din studii destul de multe lucruri vis a vis de care sunt efectele și cât de negative pot fi ele asupra sănătății mintale inclusiv și de cea fizică poate este mai cunoscut. Încercăm cumva să ne organizăm mintea pe motivul pentru care este important să facem asta, încercăm apoi să-l punem, dacă putem, pe hârtie, astfel încât să fie clar că are spațiu în programul nostru acest lucru și putem să începem cu niște lucruri care sunt un pic mai mici și nu ni se pare că trebuie să mergem în lume să descoperim marile aventuri din prima.

Când spun mici, spun simplele plimbări, în loc să mergem mereu cu mașina, să mai luăm metroul, pentru că, inevitabil, mai mergem și pe jos. În cazul orașelor în care nu este metrou, ca majoritatea celor din țară, să ne mișcăm mergând în plimbare dintr-un loc în altul, să facem mici ieșiri la picnic, chiar dacă sunt doar în parcuri. Sunt lucruri foarte mici de care ne putem lega, nu trebuie să ne dedicăm cumva mintea la ”trebuie să merg la sală”.

„Fără acești pași mici, nu reușim să îi facem pe cei mari”

Dorința asta de a face foarte mult din prima, de cele mai multe ori blochează acțiunile noastre în care ne apucăm să facem treabă. Un set de obiective, care o să fie mult mai mic și mai secvențiat este ceva ce ne poate ajuta, doar că nu prea facem asta. În majoritatea ariilor suntem învățați să fim cei mai buni, să facem cele mai bune lucruri și atunci pare bizar când noi ne-am apuca să facem obiective mici. Doar că fără acești pași mici, nu reușim să îi facem pe cei mari.

Asta văd în practica mea de psiholog, că lucrez atât cu adulți, cât și cu copii, văd că părinților le este greu să înțeleagă că faptul că acel copil folosește sportul ca dezvoltare pentru sinele lui. Este un skill de viață să poți să faci sport și nu este neapărat un skill să ai locul 1, 2, 3 sau a fi finalist în ceva. Și uneori este dificil pentru părinți, nu doar pentru copii să înțeleagă acest lucru.

Cu atât mai mult cu cât acum nu mai este așa de ușor să fie atrași de asta precum era în perioada în care nu aveau gadget-urile care să fie așa de interesante, față de acțiunile astea de jucat în fața blocului. Nu prea se mai întâmplă lucrurile astea ușor.

Cum îi atragem pe copii în activități ce implică mișcare

Cred că mult vine din ce putem să le arătăm și noi, cum ne bucurăm noi de propria noastră viață, de propriile noastre acțiuni și nu ne aud spunând numai de lucruri de performanță. Dacă noi nu facem asta, nu putem să modelăm lucrurile astea în ei. Sunt niște bureți care reușesc să prindă tot, fără să putem spune că fac într-un fel.

Cred că în situațiile astea nu prea avem încotro, decât să ieșim și noi cu ei sau dacă asta ne este imposibil, să îi ducem în acele spații unde se întâmplă asta. Îmi dau seama că la început este posibil să se simtă presați de acest lucru și atunci vor avea nevoie de sprijinul nostru. Trebuie duși în spații în care lumea se ocupă de ei și unde sunt și alți copii de vârsta lor, unde se pot crea aceste mici legături, mici prietenii. De multe ori se duc din această cauză în spațiile respective de mișcare. Cred că și puțină creativitate din partea noastră să ne gândim cam ce i-ar plăcea, să-l expunem la mai multe tipuri de mișcări, să-l expunem la mișcări în sală, dar și afară.

Poate nu sunt atât de multe activitățile afară, dar sunt tot felul de programe și tabere, poate nu fix în orașul în care trăim. E bine și dacă prinde o dată gustul și apoi putem să îl direcționăm în mici activități similare. Mă gândesc acum la taberele de vară, care acum sunt foarte accesibile.

Cât de mare este problema sedentarismului

Din fericire avem studii și nu este atât de important ce cred eu. Se vede că există o incidență a ratelor de probleme cu inima, de ceea ce ține de partea fizică, probleme de depresie, de anxietate. Persoanele care au activitate fizică, care sunt oarecum protejate, au între 30-45% șanse mai mici să dezvolte aceste simptomatologii.

Sunt date foarte clare că este destul de grav și cu cât lăsăm să se scurgă vremea peste noi, lucrurile astea vor deveni realitate. Poate acum simțim că suntem mai obosiți, mai stresați, dar în timp poate să degenereze în mult mai mult, iar pe copii nici nu sunt date atât de evidente.

„Pentru majoritatea oamenilor pandemia a fost teribil de grea”

Pentru majoritatea oamenilor pandemia a fost teribil de grea. Din punct de vedere emoțional a fost o chestie care nu îi bloca doar fizic, le bloca poate și mintea să mai fie creativă, dar asta pentru o perioadă de timp. Apoi, după ce și-au dat seama că există un inevitabil cu care trebuie să te confrunți, din fericire, avem resursele alea să ne reactivăm majoritatea dintre noi. Cei care nu au putut să facă asta, au apelat la sprijin, la specialiști și, cu siguranță, sunt mulți oameni care nu au făcut-o și despre care nu putem să ne dăm cu părerea.

Întoarcerea fizică la muncă este un alt element de noutate cu care trebuie să facem față. Un pic de răgaz cu noi înșine, în care să realizăm că e real să ne fie greu în momentul ăsta și că nu avem cum să sperăm de la noi să avem toată energia pe care am avut-o înainte”.