Cu între două și patru miliarde de ani în urmă, Luna era un punct fierbinte vulcanic. Zeci de mii de vulcani erupeau la suprafață, eliberând sute de mii de kilometri pătrați de lavă pe suprafața satelitului.
Această activitate a creat râuri masive și lacuri de lavă, similare cu caracteristicile celor din Hawaii, dar la o scară mult mai mare.
”Micșorează aproape toate erupțiile de pe Pământ”, a declarat Paul Hayne, profesor asistent în cadrul departamentului de științe astrofizice și planetare și al Laboratorului de Fizică Atmosferică și Spațială de la Universitatea din Colorado Boulder, într-un comunicat.
Hayne este coautor al unui nou studiu publicat luna aceasta în The Planetary Science Journal despre potențialele surse de apă pe Lună.
Când acești vulcani lunari au erupt, este probabil să fi eliberat nori giganți formați din monoxid de carbon și vapori de apă. Acești nori s-au deplasat și ar fi putut crea atmosfere subțiri, temporare.
Dar este, de asemenea, posibil ca vaporii de apă să se fi așezat pe suprafața lunii și să fi format straturi de gheață, care ar putea exista în cratere de la polii lunari astăzi.
”Ne imaginăm ca un îngheț pe Lună care s-a acumulat în timp”, a declarat autorul principal Andrew Wilcoski, doctorand la departamentul de științe astrofizice și planetare și la Laboratorul de fizică atmosferică și spațială de la CU Boulder.
Dacă oamenii ar fi trăit pe Pământ când s-a întâmplat acest lucru, o umbră de îngheț ar fi putut fi vizibilă la granița dintre noapte și zi pe suprafața lunii, au spus cercetătorii.
În timp ce misiunea NASA Artemis se pregătește să returneze oamenii pe Lună și să aterizeze la polul sudic lunar pentru prima dată, acea gheață ar putea furniza apă potabilă și poate servi drept resursă pentru combustibilul pentru rachete, a spus Hayne.
”Este posibil ca la cinci sau zece metri sub suprafață, să se găsească cantități mari de gheață”, a spus el.
Cercetările anterioare au susținut ideea că luna poate conține mai multă apă decât se credea anterior. Hayne și colegii săi au estimat într-un studiu din 2020 că aproape 15.540 de kilometri pătrați din polii nord și sud lunari ar putea reține gheață. Studiul a fost inclus într-un anunț NASA în acel an despre descoperirea apei pe Lună.
Oamenii de știință au încercat să descopere de unde provine apa, ceea ce i-a condus pe cercetători la teoria vulcanului. Ei și-au imaginat norii de vapori de apă transformându-se în gheață pe suprafața lunii, similar modului în care se formează pe Pământ după o noapte rece.
Wilcoski și Hayne au făcut echipă cu Margaret Landis, un asociat de cercetare la Laboratorul CU Boulder pentru fizica atmosferică și spațială, pentru a cerceta cum era luna în urmă cu câteva miliarde de ani. La acea vreme, satelitul nostru natural suferea o erupție vulcanică aproximativ la fiecare 22.000 de ani. Echipa a calculat că 41% din vaporii de apă eliberați în timpul erupțiilor ar fi putut forma apoi gheață pe suprafața lunii.
Deși cea mai mare parte a gheții ar putea exista încă pe Lună și astăzi, este probabil îngropată sub câțiva metri de regolit lunar sau praf.
”Trebuie cu adevărat să analizăm și să căutăm”, a spus Wilcoski.
