Informația provine de la cercetătorii Serviciului Copernic al Uniunii Europene pentru monitorizare atmosferică, relatează CNN.
Stratul de ozon se rarefiază și formează o gaură deasupra Antarcticii în timpul primăverii din emisfera sudică, sezon care durează din luna august până în luna octombrie.
În mod obișnuit, gaura atinge maximul între mijlocul lui septembrie și mijlocul lui octombrie.
După o creștere "considerabilă" săptămâna trecută, gaura este cu 75% mai mare decât dimensiunile atinse în aceeași perioadă în toți anii începând din 1979 și a depășit suprafața continentului deasupra căruia se află.
"În acest an, gaura din stratul de ozon a evoluat conform așteptărilor la începutul sezonului. Acum, previziunile noastre arată că ajunge la dimensiuni mai mari decât în mod obișnuit", arată Vincent-Henri Peuch, directorul Copernic.
Anul trecut, acest fenomen de creștere a început fără surprize în septembrie dar s-a transformat ulterior într-una dintre cele mai de durată găuri din stratul de ozon din evidențele Copernic.
Stratul de ozon se subțiază ciclic și revine la normal în decembrie
Stratul de ozon se întinde la altitudini între aproximativ 14 și 35 de kilometri deasupra suprafeței terestre și protejează planeta de radiațiile ultraviolete.
Gaura din emisfera sudică este provocată de agenți chimici precum clorul și bromul, care migrează în stratosferă și generează reacții catalitice în timpul iernii antarctice.
Formațiunea are legătură cu vortexul polar, o bandă turbionară de aer rece care se deplasează în jurul Pământului.
Când temperatura din pătura înaltă a stratosferei începe să crească la sfârșitul primăverii, subțierea ozonului încetinește, vortexul polar slăbește și se destramă în cele din urmă iar până în decembrie nivelul ozonului revine la normal.
Copernic monitorizează stratul de ozon pe baza simulărilor computerizate și a informațiilor de la sateliți.
Ce s-ar fi întâmplat dacă agenții CFC nu erau interziși în secolul trecut
Serviciul european arată că, deși stratul de ozon prezintă semne de recuperare, refacerea sa nu va fi completă până în anii 2060 - 2070.
Motivul principal este că eliminarea treptată clorofluorocarburilor (CFC) care distrug stratul de ozon este un proces de durată.
Acești compuși chimici au fost reglementați prin Protocolul de la Montreal, a cărui semnare a început în 1987 și care a intrat în vigoare în data de 1 ianuarie 1989.
Eliminarea CFC ar urma să se producă până în 2030.
Un studiu publicat luna trecută în revista Nature arată că lumea s-ar fi îndreptat către o creștere suplimentară a temperaturilor globale și o distrugere a stratului de ozon în cazul în care compușii CFC nu ar fi fost interziși prin protocolul de la Montreal.
Foto: Simulare grafică a găurii din stratul de ozon realizată de Serviciul Copernic de monitorizare atmosferică al UE
