Potrivit AFP, aceste dune acoperă o suprafaţă egală cu cea a statului Texas, în apropiere de polul nord al planetei Marte.
Deşi aceste observaţii i-au determinat pe specialişti să afirme că această regiune este una dintre cele mai active de pe Marte, puţine schimbări au fost detectate la nivelul acestor dune întunecate înainte de campaniile de monitorizare, au explicat autorii studiului, publicat vineri în revista americană Science.
Camera de înaltă definiţie HiRISE (High Resolution Imaging Science Experiment), care se află la bordul sondei MRO, este utilizată şi comandată de savanţii Laboratorului planetar şi lunar din cadrul Universităţii Arizona.
Oamenii de ştiinţă credeau că aceste dune erau statice şi că ele s-au format în urmă cu foarte mult timp, când vânturile erau mult mai puternice pe Marte, a declarat Candice Hansen de la Universitatea Arizona, principalul autor al acestei descoperiri.
"Numărul şi amploarea schimbărilor acestor dune sunt cu adevărat surprinzătoare", a declarat Candice Hansen.
Observaţiile specialiştilor americani au fost realizate pe parcursul a doi ani marţieni, echivalentul a patru ani tereştri.
Potrivit cercetătorilor, topirea sezonieră a gheţurilor de dioxid de carbon este unul dintre factorii care explică acest fenomen, cel de-al doilea fiind furtunile şi vânturile de pe Marte, mult mai intense decât credeau specialiştii americani.
Aceste straturi de gheaţă de CO2, o gheaţă uscată, acoperă regiunile cu dune de nisip pe timpul iernii şi revin în mod direct la starea gazoasă, odată cu creşterea temperaturilor în timpul primăverii.
Savanţii americani au fost uimiţi să descopere că urmele avalanşelor din trecut erau şterse aproape în întregime într-un singur an marţian (echivalentul a doi ani tereştri).
Modelele informatice care simulează atmosfera marţiană - formată în proporţie de 97% din CO2 - nu permit prezicerea vitezei pe care vânturile trebuie să o aibă pentru a putea ridica firele de nisip. Datele transmise de sondele trimise pe Marte, precum Phoenix, au relevat faptul că vânturile de intensitate mare sunt destul de rare pe planeta roşie.
