Intr-una dintre conferinţele online pe care le organiza cu prietenul său Adam D'Angelo, Zuckerberg discuta, în toamna anului 2003, despre un site de dating pe care trebuia să-l creeze pentru nişte seniori de la Harvard, dar şi despre „treaba cu Facebook”. Despre cum ar trebui să arate site-ul său de socializare.
Zuckerberg: Stii că fac site-ul asta de dating. Mă întreb cât de similar este cu Facebook. Pentru că, cel mai probabil, vor fi lansate în acelaşi timp. Sau, aş putea să renunţ la site-ul de dating înainte să le spun asta!
D'Angelo: Ha, ha (râde)
Zuckerberg: Nu cred ca oamenii s-ar înregistra pe Facebook daca ar afla că este un site de dating. Oamenii sunt sceptici când vine vorba despre datingul online.
Zuckerberg: Pe de altă parte, site-ul de dating va fi promovat foarte bine. Ma întreb care este soluţia ideală.
Zuckerberg: Cred ca Facebook, lansat de unul singur, ar atrage mulţi oameni. Dacă le-aş lansa în acelaşi timp vor da greş şi niciunul nu va ieşi învingător. Vreo idee? Eventual care să le consolideze pe amândouă.
D'Angelo: Să le combinam într-o platforma prietenoasă. Stanford are ceva asemănător, care funcţionează doar pentru ei.
Zuckerberg: Ma gândeam să facem asta cu Facebook.
D'Angelo: Aha.
(...)
Zuckerberg: Treaba este că ei au un programator care ar putea termina site-ul şi au şi bani pentru promovare şi restul. Dar stai să am şi eu bani! Prietenul meu, care vrea să fie sponsor, este şeful unei societăţi de investiţii. O duce foarte bine, are mulţi bani.
D'Angelo: lol (râde)
Mark Zuckerberg nu avea de gând să lucreze pentru vreo companie şi plănuia să reuşească de unul singur. Cât despre ideea Facebook-ului de astăzi, aceasta se pare că i-a fost sugerată de către prietenul său „D`Angelo” („o platformă prietenoasă”).
In lunile care au urmat conversaţiei cu D`Angelo, Zuckerberg, cu puţin ajutor de la prietenii săi din Universitatea Harvard (Eduardo Saverin şi Dustin Moskovitz) au pus pe picioare reţeaua Facebook (iniţial numită The Facebook).
