Ne fascinează. Ne uluieşte. Ne înfricoşează. Şi ne schimbă lumea din temelii. Totul, în timp ce oamenii parcă nu ţin pasul cu progresul extraordinar din ultimii ani, ce pare a se desfăşura cu viteza luminii. Vorbim de inteligenţa artificială, desigur, care ar putea, într-un viitor nu se ştie cât de îndepărtat, să-i înlocuiască pe jurnalişti. Dar chiar ar fi posibil acest lucru? Şi cum pot oamenii să navigheze prin oceanul de manipulare, dezinformare şi fake news, create de AI? Aceasta a fost tema principală a Conferinţei Mondiale a Jurnaliştilor, care a avut loc recent în Coreea de Sud, la Seoul. 62 de jurnalişti din 50 de ţări au participat la eveniment.
S-a vorbit despre cum AI-ul se poate transforma într-o armă, despre drepturile de autor, precum şi despre cum aceste modele de inteligenţă artificială pot fi folosite în redacţiile din întreaga lume, dar într-un mod etic, care să-i ajute pe jurnalişti să prindă “super puteri”. Totuşi, e nevoie de educaţie: atât în rândul celor care furnizează informaţia, cât şi în rândul publicului.
› Vezi galeria foto ‹
„Jurnaliștii care nu știu să folosească eficient AI-ul vor fi înlocuiți”
„AI-ul poate analiza date mai rapid decât orice om și poate ajuta la rezolvarea unor cazuri complexe care altfel ar putea rămâne nerezolvate, însă poate deveni periculos dacă ajunge în mâini greșite. Poate fi folosit pentru a crea identități false, a manipula imagini și a răspândi informații false”, a explicat Yin Cao, de la China Daily, în cadrul conferinţei organizate de Asociaţia Jurnaliştilor din Coreea de Sud.
Jurnalista mai precizează că şi drepturile omului pot avea de suferit, având în vedere că au fost descoperite cazuri în care imaginea ori vocea unei persoane au fost utilizate neautorizat de companiile bigh tech pentru a-şi antrena modelele de inteligenţă artificială, „ceea ce este nu doar lipsit de etică, ci și ilegal.”
„Industria jurnalistică trebuie să fie mai atentă când folosește AI, asigurând acuratețea și autenticitatea conținutului, protejând în același timp dreptul publicului la informație și intimitate. Nu putem permite AI-ului să înlocuiască judecata umană. Conținutul generat de AI trebuie verificat cu atenție înainte de publicare. Trebuie să fim sinceri când folosim AI. Dacă un articol este parțial scris de AI, ar trebui să spunem asta”, spune Yin Cao.
Totodată, ea crede că, în viitorul apropiat, „jurnaliștii care nu știu să folosească eficient AI-ul vor fi înlocuiți; cei care se bazează doar pe traduceri automate și căutări de date, fără gândire critică sau valoare adăugată proprie, sunt cei care riscă să dispară.”
Povestea care a schimbat o lege importantă în Polonia. Şi de ce AI nu ar fi în stare să facă asta
Mai mult, oricât de antrenată ar fi AI, aceasta nu poate rezolva problemele oamenilor. Nu poate duce la schimbarea unor legi, pentru simplul motiv că nu îşi dă seama ce trebuie să facă.
„Era decembrie 2020. Crăciun. La ora 4 dimineața, m-am trezit brusc în spital — eram însărcinată cu gemeni, Lena și Filip. S-au născut câteva ore mai târziu. Cu trei luni și o zi mai devreme decât termenul. Ziua nașterii lor rămâne cea mai înfricoșătoare din viața mea. Niciodată nu am fost atât de speriată. Imediat după naștere, copiii mei au fost puși pe ventilatoare în terapie intensivă, iar nimeni nu putea prezice ce avea să urmeze. Se putea întâmpla orice. Din prima secundă a vieții lor, Lena și Filip au luptat pentru supraviețuire. Au petrecut 65 de zile în spital, dar au învins. Astăzi, sunt doi copii sănătoși de patru ani.
Vă întrebați, probabil, de ce spun această poveste la o conferință despre viitorul jurnalismului în era AI. Vă spun: pentru că acest eveniment — nașterea copiilor mei prematuri — a dus la schimbarea unei legi în Polonia. Cu peste un an în urmă, experiența mea personală m-a inspirat să scriu un articol. Am descris acolo absurditatea unei legi poloneze care fura părinților de copii prematuri dreptul la concediul de maternitate. În loc să aibă mai mult timp pentru a avea grijă de copiii lor și pentru vindecare, primeau mai puțin.
Timp de aproape 20 de ani, niciun jurnalist și niciun politician din Polonia nu a abordat această problemă. Pe scurt: după publicarea articolului meu, s-a întâmplat ceva ce părea magie. ONG-urile și alte instituții media s-au mobilizat, iar guvernul polonez a corectat absurdul și a schimbat legea”, povesteşte Natalia Szewczak, de la Business Insider Polska.
„Vom fi mereu necesari”
Astfel, anul acesta, pe 19 martie, noua lege a intrat în vigoare în Polonia. Părinții de copii născuți prematur beneficiază acum de până la 15 săptămâni suplimentare de concediu de maternitate, comparativ cu părinții de copii născuți la termen. Este o schimbare semnificativă pentru zeci de mii de polonezi.
„Acest articol, care a dus la o schimbare legislativă, nu ar fi putut fi scris vreodată de inteligența artificială. AI-ul nu ar fi observat absurditatea acelei legi. Nu ar fi putut declanșa o schimbare. Vom fi mereu necesari. Chiar și în epoca inteligenței artificiale. Sau poate mai ales atunci”, susţine Natalia Szewczak.
„AI nu va pune întrebări incomode premierului sau preşedintelui”
Mai mult, AI nu va putea niciodată să conducă o investigaţie, precum scandalul Watergate, care a dus la demisia preşedintelui american Richard Nixon.
„Dacă nu ar fi fost jurnaliștii Bob Woodward și Carl Bernstein de la The Washington Post și investigația lor, poate nu am fi aflat niciodată de Watergate. Jurnalistul este cel care ne spune ce se ascunde sau se omite. AI-ul nu poate face asta. Inteligența artificială nu se va întâlni cu surse și nu le va câștiga încrederea. Nu va descoperi documente secrete uitate într-un sertar. Nu va merge la conferințe de presă și nu va pune întrebări incomode premierului sau președintelui. Când are loc o catastrofă, veți trimite un jurnalist la fața locului pentru a vorbi empatic cu martorii și pentru a strânge informații sau veți trimite AI-ul? De aceea, sunt destul de optimistă: inteligența artificială nu va înlocui esența jurnalismului”, adaugă jurnalista poloneză.
"Jurnalismul sprijinit de AI poate deveni superjurnalism"
Totuşi, AI ne poate ajuta în redacţii: la procesarea volumelor uriaşe de informaţii, identificând tendinţe şi anomalii. Ne mai poate ajuta la transcrierea interviurilor, la extragerea informaţiilor importante din documente. Iar asta duce, mai departe, la articole scrise mai eficient şi rapid, în timp ce ne putem concentra atenţia pe investigaţii serioase.
Asta, dacă AI e folosită cu cap şi dacă noi, oamenii, verificăm informaţiile pe care ni le furnizează, întrucât nu o dată s-a întâmplat ca aceste programe să producă „halucinaţii”, adică situații în care modelul inventează lucruri neverificate.
„Jurnalismul sprijinit de AI poate deveni superjurnalism. Dar, odată cu popularitatea tot mai mare a AI, cresc și riscurile. Printre ele: manipularea opiniei publice prin algoritmi care pot crea cu ușurință fake news și deepfake-uri — videoclipuri, poze și înregistrări audio false, dar extrem de convingătoare.
Dacă este folosită abuziv, AI-ul poate răspândi dezinformare, întări prejudecăți și eroda standardele jurnalistice. În Polonia, unde peisajul politic și mediatic este polarizat, utilizarea etică a AI-ului este vitală. Dar această problemă afectează toate țările — mai ales dacă ne gândim la situația geopolitică globală: războiul din Ucraina, tensiunile din Peninsula Coreeană, schimbările din politica americană.
Algoritmii AI, bazându-se pe modele de date și comportamente, pot duce la fragmentarea media, creând bule informaționale și polarizare accentuată”, declară Natalia Szewczak.
Ce putem face? În primul rând, conținutul generat de AI nu trebuie publicat fără supraveghere umană — există riscul de „halucinații AI”, adică situații în care modelul inventează lucruri neverificate.
Marile companii îşi antrenează modelele AI cu munca jurnaliştilor. Deci cine deţine drepturile de autor?
Iar de aici ajungem la partea în care redacţiile ar trebui să implementeze reguli de transparență privind AI-ul, pentru a câștiga încrederea publicului.
“Uniunea Europeană a fost prima din lume, urmată de Coreea de Sud, care a adoptat Legea privind Inteligența Artificială. Aceasta stabilește cum pot fi folosite modelele AI și ce este interzis. Prevede și obligativitatea etichetării conținutului creat de AI. Însă rămâne întrebarea: este un prompt AI o contribuție creativă? Această lege va intra în vigoare abia în 2026 — iar până atunci AI-ul ar putea evolua enorm. Un alt aspect critic este dreptul de autor. Conform reglementărilor UE, AI-ul poate fi antrenat pe date protejate doar dacă deținătorii nu interzic explicit acest lucru. Dar aici există capcane.
Știm cu toții că marile companii tech, precum Google, folosesc munca jurnaliștilor în antrenarea AI-ului. Publisherii se așteaptă, pe bună dreptate, ca Google să plătească pentru conținutul folosit. Dar giganții tech vor să devină publisheri, fără să plătească.
Asta pune presa tradițională într-o poziție imposibilă: pe de o parte, trebuie să concureze cu giganții globali; pe de altă parte, trebuie să-și finanțeze redacțiile. Iar cum publicitatea migrează online, modelul de distribuție al conținutului s-a schimbat radical, afectând concurența”, explică jurnalista.
Ce ar trebui să facă redacţiile
Diana Fuentes, director executiv al Investigative Reporters and Editors (IRE) din Statele Unite ale Americii, spune cum publicul îşi poate păstra încrederea în jurnalişti doar dacă aceştia sunt transparenţi referitor la modul în care folosesc AI în munca lor de zi cu zi.
„Încrederea și credibilitatea sunt greu de câștigat și ușor de pierdut. De aceea este crucial ca redacțiile să fie foarte clare cu publicul în legătură cu ceea ce fac și cum folosesc AI-ul. Atunci când publici o anchetă, e important să spui — într-un paragraf scurt, clar — dacă a fost folosită AI. Cu cât facem asta mai des, cu atât va deveni ceva normal și mai puțin înfricoșător pentru public.
Redacțiile ar trebui să organizeze sesiuni gratuite și de bază pentru public — în biblioteci sau primării — pentru a arăta cum funcționează AI-ul și cum îi poate ajuta. Uneori ne așteptăm ca publicul să se adapteze rapid și să înțeleagă ceea ce noi luăm de bun. Dar trebuie să fim dispuși să explicăm, să împărtășim ce facem, să răspundem la întrebări. Cunoașterea înseamnă putere. Și ar trebui să fim dispuși să o împărtășim.
Chiar dacă la aceste sesiuni vin doar câțiva oameni, tot sunt câțiva oameni care vor înțelege mai bine presa și munca noastră. Iar ei, la rândul lor, vor putea explica altora.
Într-o epocă în care jurnalismul și jurnaliștii sunt atacați din multe direcții, este vital să fim uniți, să spunem adevărul puterii și să luptăm pentru dreptul oamenilor de a ști. Trebuie să folosim toate uneltele pe care le avem la dispoziție — și să lucrăm împreună pentru binele comunităților noastre”, a precizat Diana Fuentes.
