Imaginea celebrei picturi a călătorit 240.000 de mile (aproximativ 384.000 de kilometri) prin transmiterea impulsurilor laser către satelit, unde erau apoi folosite de acesta pentru a fi proiectate pe obita Lunii.
"Aceasta este prima dată când se foloseşte comunicarea laser unidirecţională la distanţe planetare", a spus David Smith, cercetător principal la Massachusetts Institute of Technology.
Procesul a fost explicat de către acesta: "Versiunea digitală a Mona Lisei a fost împărţită în 30.400 de pixeli. Fiecare pixel a fost transmis la un anumit interval de timp folosind impusuri laser trimise către Altimetrul Lunar Orbital cu Laser (LOLA), care a ajuns pe LRO - o sondă spaţială care orbitează Luna şi care furnizează informaţii cu privire la solul acesteia. Mai departe, LOLA a reconstruit imaginea din pixelii care au fost transmişi, iar această imagine a fost retransmisă pe Pământ prin undele radio. Din cauza erorilor de transmitere cauzate de atmosfera terestră, pictura s-a întors distorsionată. Din această cauză, oamenii de ştiinţă au folosit codul Reed-Solomon - o tehnologie utilizată şi pentru repararea calităţii CD-urilor şi DVD-urilor - pentru a readuce imaginea la calitatea ei iniţială".
Cercetătorul este de părere că acest tip de comunicare ar putea ca, în viitorul apropiat, să servească la realizarea unor fişiere de rezervă pentru comunicarea radio folosită de sateliţi. Pe termen lung, mai spune Smith, ar putea permite o comunicare a datelor la o calitate mai ridicată decât cea care este furnizată în prezent de legăturile radio.
