Trecerea la noul internet va reprezenta o oportunitate imensă pentru companiile care vând echipament pentru reţele, precum Cisco, Infoblox sau SolarWinds. O nouă versiune a internetului a fost necesară pentru că precedentul rămăsese fără adrese IP.
Noul internet este "de trilioane şi trilioane de ori mai mare" decât cel vechi, a declarat unul dintre „părinţii” internetului, Vint Cerf, care în prezent lucrează pentru Google.
În curând, site-urile şi gadget-urile vor fi pe noul internet. Utilizatorii se vor putea conecta la ele doar dacă au calculatorul, reţeaua/router-ul de acasă şi providerul de internet pe IPv6. Cel mai probabil, utilizatorii nu vor fi nevoiţi să schimbe nimic pentru că tranziţia se va face automat.
Toate aceste adrese noi de internet înseamnă că, practic, nu va exista nici o limită a lucrurilor pe care le vom putea adăuga direct pe Internet. Experţii prezic crearea unui "Internet al lucrurilor", în care orice deţinem are propria adresă şi poate fi controlat de la distanţă printr-o aplicaţie. Pe lista acestor lucruri pot fi electrocasnicele, cheile şi chiar zgarda câinelui.
Cum şi de ce a luat naştere IPv6
La începuturile Internetului, adresele IPv4 se împărţeau în 5 clase de adrese, notate de la A la E. Din păcate, această metodă risipea multe adrese IP, iar odată cu răspândirea Internetului a apărut pericolul epuizării spaţiului de adrese. Pentru a soluționa această problemă, la începutul anilor `90, au fost concepute mai multe soluţii care aveau rolul de a prelungi viața lui IPv4. În plus, a fost conceput şi un nou protocol, IPv6.
La începutul lui 1992 apăruseră mai multe propuneri pentru noul protocol de adresare, iar la sfârşitul aceluiaşi an,IETF (Internet Engineering Task Force) a anunţat un apel de propuneri.
În septembrie 1993, IETF a creat o arie de interese temporară, numită IP generaţia următoare (IP Next Generation, prescurtat IPng), pentru a rezolva problemele specifice Ipng.
Noua arie era condusă de Allison Mankin şi Scott Bradner şi era formată din 15 ingineri proveniţi din diverse firme, care aveau sarcina să seteze direcţia şi să realizeze versiuni preliminare ale viitoarelor standarde.
IETF a adoptat modelul IPng pe 25 iulie 1994, prin formarea mai multor grupuri de lucru.
S-a sărit peste versiunea 5 a IP deoarece era deja folosită de Internet Stream Protocol, un protocol experimental.
Ultimele adrese IPv4 au fost alocate la începutul anului 2011.
IPv6 a fost proiectată pentru a oferi fiecărei rețele de pe glob mai multe adrese ce pot fi rutate în întregul Internet; adresele pot fi folosite pentru o largă varietate de dispozitive, inclusiv telefoane mobile, PDA-uri, vehicule cu suport IP, electrocasnice și multe altele.
În plus față de asigurarea spațiului mai mare de adrese, IPv6 are următoarele avantaje în comparație IPv4:
