Un tânăr din districtul Longhui, din zona Hunan, le-a povestit jurnaliştilor americani cum stătea într-o staţie de autobuz cu fiica sa nou-născută în braţe, când şase bărbaţi au coborât dintr-o maşină oficială şi i-au cerut certificatul de căsătorie.
Bărbatul nu era căsătorit, pentru că nici el şi nici mama fetei nu împliniseră vârsta legală. Oficialii i-au solicitat apoi 750 de dolari, drept amendă, pentru a putea să-şi păstreze copilul. Omul nu dispunea de aceşti bani, motiv pentru care autorităţile i-au luat fetiţa şi nu a mai văzut-o de atunci. Întâmplarea a avut loc în urmă cu şase ani.
Fetiţa chinezului se numără printre cel puţin 16 copii "confiscaţi" de autorităţile de planificare familială în perioada 1999 şi 2006, în zona rurală Hunan.
Zeci de copii, luaţi cu forţa şi daţi spre adopţie în străinătate
Răpirile de copii reprezintă o problemă cu care chinezii se confruntă de foarte mult timp, întrucât familiile preferă nou-născuţii băieţi. În paralel cu acest fenomen, autorităţile statului încearcă să controleze cât mai strict numărul naşterilor, astfel că a luat fiinţă o importantă şi productivă piaţă neagră de copii.
În cursul săptămânii trecute, poliţiştii au anunţat că au salvat 89 de copii din mâinile traficanţilor de persoane.
Totuşi, în cazul locuitorilor din Longhui, problema este reprezentată chiar de către oficialii guvernamentali, care tratează micuţii ca o sursă de venit. Oficialii impun sancţiuni de 1.000 de dolari sau mai mult, pentru ca părinţii să-şi poată păstra copiii.
Odată luaţi de acasă, copiii sunt deseori introduşi în procesul adopţiilor din străinătate - o altă mare sursă de venit pentru China.
Legislaţia chineză interzice confiscarea copiilor
Autorităţile chineze din Longhui au renunţat la practica de a lua copiii de la familiile lor în anul 2006, când e un copil de opt luni a căzut de la etajul doi al unei clădiri, în timp ce oficialii guvernamentali încercau să-l smulgă din braţele mamei.
Subiectul copiilor răpiţi de autorităţi a fost ignorat aproape in totalitate de către presa din China, excepţie făcând îndrăzneaţa revistă Caixin care a publicat un reportaj despre aceste răpiri, ducând la lansarea unei anchete oficiale.
Cu toate acestea, chinezii implicaţi în astfel de cazuri au fost avertizaţi de către autorităţi să nu mai vorbească despre răpirea copiilor lor.
Legislaţia chineză interzice confiscarea copiilor de la părinţi, chiar şi în cazurile familiilor care depăşit norma de naşteri.
Nu e un câine sau o găină, e copilul meu!
Un alt caz care a stârnit atenţia presei este cel al unui chinez căruia oficialii chinezi i-au cerut 1.000 de dolari pe loc pentru a-şi păstra nepoata. Pentru că nu avea aceşti bani, oficialii l-au obligat să semneze o declaraţie falsă, în care spunea că nu este bunicul ei biologic şi că renunţă la copil.
Părinţii copilului au aflat teribila veste prin telefon, fiind plecaţi din localitate. La întoarcerea acasă, tatăl fetiţei i-a implorat pe oficiali să-i permită să plătească amenda, făcând între timp rost de bani. Autorităţile i-au spus că este prea târziu.
"Nici nu pot să-mi descriu ura pentru acei oficiali de planificare familială. Îi urăsc de moarte. Mă întreb dacă şi ei sunt părinţi. De ce nu ne tratează ca pe fiinţe umane", a spus tatăl fetei, Yang.
Chinezul a menţionat că încă îşi caută fata. "Normal că o caut. Nu este vorba de o găină. Nu este vorba de un câine. Este copilul meu!".
