La 9 august, preşedintele Boris Elţân numea al patrulea prim-ministru în mai puţin de un an şi jumătate: Vladimir Putin, şeful serviciului de securitate internă. Mulţi credeau că noul premier, aproape necunoscut, va avea soarta celor dinaintea lui. Dar Putin a arătat repede că avea de gând să întărească atât statul, cât şi propria poziţie.
Abia ajuns la conducere, el a lansat cel de-al doilea război din Cecenia, încheiat cu înfrângerea autorităţilor separatiste, dar nu şi a rebelilor care n-au încetat prea uşor atentatele. Înţelegând că şi-a găsit, în sfârşit, succesorul, Elţân i-a cedat preşedinţia chiar înainte de încheierea mandatului.
Instalat la Kremlin, Putin i-a pus la respect pe "oligarhii" extrem de bogaţi care făceau legea pe vremea lui Elţân. Cei care nu i s-au supus au ajuns în exil sau chiar la închisoare, cum e cazul lui Mihail Hodorkovski. În acelaşi stil necruţător, preşedintele a redus la tăcere, aproape total, presa independentă, iar opoziţia liberală n-a mai intrat în Parlament.
Susţinut de creşterea preţului petrolului care a sporit considerabil veniturile statului, Vladimir Putin s-a străduit să apropie din nou Rusia de statutul de mare putere al vechii Uniuni Sovietice. El afirma, chiar, că destrămarea URSS a fost o catastrofă istorică. Adversarii lui Putin, tot mai greu de auzit, îl acuză că a oprit reformele democratice şi a neglijat, practic, dezvoltarea economică, bazându-se doar pe exportul de petrol şi gaz.
Dar oamenii de rând par să fie de altă părere: 78% din populaţie îi aprobă acţiunile. "Pentru ruşi, ceea ce contează este impresia de putere, iar Putin pare foarte puternic", comentează o expertă de la Moscova. Respectând Constituţia, Putin i-a cedat, anul trecut, fotoliul prezidenţial lui Dmitri Medvedev, dar toţi analiştii consideră că el rămâne cel care dă tonul la Kremlin şi o va face încă multă vreme.
Antena 3
