OMV anunță că livrările de gaze din Rusia s-au oprit sâmbătă dimineaţa
Publicat acum 48 minute
UPDATE 12:00 - Regele Albert al II-lea al Belgiei a abdicat duminică, după 20 de ani de domnie, într-o ceremonie organizată la Palatul Regal din Bruxelles, în favoarea fiului său mai mare Philippe, care va deveni duminică la prânz al şaptelea suveran din istoria ţării.
Albert al II-lea, în vârstă de 79 de ani, a semnat actul de abdicare în cadrul unei ceremonii transmise în direct la televiziune, în Palatul Regal din Bruxelles, în prezenţa Guvernului şi Corpurilor constituite.
Philippe va deveni al şaptelea rege al Belgiei, după prestarea jurământului, prevăzută la ora locală 12.00 (13.00, ora României).
---------------------
---------------------
Belgia înregistrează duminică o zi istorică, cu ocazia întronizării regelui Philippe, al şaptelea suveran din istoria ţării, într-o perioadă de îndoieli şi dificultăţi pentru belgieni, relatează AFP, conform Agerpres.
La 12:00 (10:00 GMT), Philippe, 53 de ani, va depune jurământul în faţa camerelor reunite, succedându-i tatălui său, Albert al II-lea, 79 de ani, care va semna actul oficial de abdicare cu o oră jumătate înainte la Palatul regal din Bruxelles.
Suveranul va sta pe tron, dar nu va avea nici sceptru, nici coroană, atribute regale inexistente în Belgia. În primul rând vor lua loc soţia sa, Mathilde, şi cei patru copii, printre care Elisabeth, care devine, la cei 12 ani ai săi, prinţesă moştenitoare.
Noul rege, care i-ar fi putut urma unchiului său, regele Baudoin, la moartea bruscă a acestuia în 1993, nu a fost considerat atunci suficient de pregătit pentru a-şi asuma funcţia. Şi după 20 de ani persistă unele îndoieli, după ce Philippe a făcut unele afirmaţii nepotrivite şi pare a nu fi în largul lui în public. Va putea conta însă pe sprijinul activ al Mathildei, populară şi competentă, atuul monarhiei de la căsătoria celor doi din 1999. La 40 de ani, ea va fi prima regină de origine belgiană din istoria ţării.
De altfel, în discursul de adio adresat naţiunii, Albert al II-lea a pomenit-o pe Mathilde, cerând belgienilor 'să colaboreze activ' cu cei doi şi să le 'ofere sprijin'. 'Ei formează o pereche excelentă în serviciul ţării noastre', a spus Albert al II-lea, lansând şi un apel la 'menţinerea coeziunii' Belgiei.
Monarhia este prezentată ca unul din ultimele simboluri de unitate a ţării. Apărată în sudul francofon al Belgiei, ea este pusă la îndoială în nordul neerlandofon, îndeosebi de N-VA, republicani din principiu şi, cel mult, susţinători ai unei monarhii pur protocolare.
Dovadă au stat săptămâna trecută ultimele vizite oficiale ale perechii regale. Albert şi Paola au fost primiţi aproape cu indiferenţă în nord - au fost câteva sute de persoane la Gent, al doilea oraş din Flandra -, dar aclamaţi de mii de persoane la Liege, în Wallonia.
Domnia lui Albert al II-lea a fost marcată de câteva crize politice, mai ales după alegerile din 2010, când partidelor politice le-au trebuit 541 zile - record mondial - pentru formarea guvernului. Atunci regele a jucat un rol major pentru ieşirea din impas.
Întronizarea lui Philippe va avea loc în cadrul unei ceremonii extrem de sobre, iar programul alcătuit pentru sărbătorirea zilei naţionale de 21 iulie a fost modificat în foarte mică măsură. Duminică, după depunerea jurământului, noua pereche regală va apărea la balconul palatului şi va asista la tradiţionala paradă militară, urmând apoi să facă o baie de mulţime. La Bruxelles sunt aşteptate cu această ocazie sute de mii de persoane.
În ajunul marii zile, cu excepţia 'balului naţional' la care au participat regele şi fiul său cu soţiile, capitala belgiană nu fremăta în mod deosebit, atmosfera fiind departe de valul portocaliu care a inundat Olanda la sfârşitul lunii aprilie, la întronizarea noului rege Willem-Alexander.
La ceremonie nu au fost invitaţi nici regi, nici lideri politici mondiali. Singura personalitate prezentă va fi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Belgia, una din cele şase ţări fondatoare ale Uniunii Europene şi care găzduieşte principalele sale instituţii, continuă să fie foarte ataşată construcţiei europene.
