Eurodeputata malteză Roberta Metsola, membră a Partidului Popular European, a fost aleasă marţi preşedintă a Parlamentului European pentru următorii doi ani şi jumătate.
Roberta Metsola, care a deţinut deja această funcţie de la decesul lui David Sassoli în ianuarie 2022, a fost aleasă cu 562 voturi pentru, scrie Agerpres.
Pentru preşedinţia PE a mai candidat marţi eurodeputata spaniolă Irene Montero, din grupul Stângii Europene, care a obţinut 61 voturi.
Au fost 699 de votanţi dintre cei 720 de eurodeputaţi. Numărul voturilor nule a fost 76.
Cele două candidate au avut câte o intervenţie în care şi-au prezentat priorităţile.
În intervenţia sa, Roberta Metsola a pledat pentru continuarea proiectului european, faţă de care ''pasiunea ei nu s-a diminuat''.
''Doresc să vă rog să-mi acordaţi încrederea şi votul pentru a continua pentru încă doi ani şi jumătate. Va trebui să venim cu legi de care cetăţenii UE au nevoie. În acest mandat, am înţeles că viitorul este orice altceva decât un dat previzibil. David Sassoli a pus demnitatea oamenilor înaintea oricărui alt obiectiv. Am promis atunci că îi voi onora moştenirea şi astăzi reînnoiesc acest legământ'', a spus Metsola, potrivit Agerpres.
Potrivit eurodeputatei malteze, Parlamentul European nu trebuie să se teamă să aducă schimbarea, iar în acest context parlamentarismul trebuie să fie consolidat. ''Nu putem accepta ca rolul nostru de europarlamentari să fie diluat'', a accentuat ea.
De asemenea, Roberta Metsola s-a pronunţat pentru reducerea birocraţiei şi simplificarea procedurilor, dar şi pentru consolidarea standardelor de integritate în PE, o instituţie în care toţi membrii trebuie să fie complet răspunzători.
Nu în ultimul rând, Metsola a ţinut să sublinieze importanţa continuării sprijinului UE pentru Ucraina, ţară care din februarie 2022 este ţinta unei agresiuni neprovocate şi nejustificate din partea Rusiei.
În schimb, Irene Montero, membră a partidului spaniol Podemos, a criticat poziţia UE faţă de războiul din Ucraina, susţinând că ''popoarelor Europei li se impune un consens în favoarea războiului, aşa cum în urmă cu 15 ani li s-a impus să accepte măsurile de austeritate'' în contextul crizei economice de atunci.
