Sub un soare arzător de peste 38°C și printre furtuni violente care au măturat regiunea în weekend, supraviețuitorii cutremurului devastator din Myanmar stau la cozi interminabile pentru apă, în timp ce ajutorul umanitar întârzie. Imagini virale surprind disperarea localnicilor: un băiat scoate apă cu o găleată dintr-o fisură adâncă apărută în asfaltul rupt de seism – o scenă care a devenit simbolul crizei tot mai acute din teren.
În timp ce Myanmarul, măcinat de războiul civil, încearcă să se recupereze în urma unui cutremur devastator, Statele Unite sunt criticate pentru absența lor din răspunsul internațional și pentru faptul că cedează inițiativa rivalilor geopolitici în gestionarea crizelor umanitare.
Seismul cu magnitudinea 7,7, produs pe 28 martie și soldat cu mii de victime, este primul mare dezastru natural survenit după ce administrația Trump a anulat programe de miliarde de dolari gestionate de Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) – principala instituție americană de ajutor umanitar extern.
Până în 2023, USAID administra 61% din bugetul total de 71 de miliarde de dolari destinat asistenței externe americane. Însă, odată cu instalarea noii administrații în ianuarie, mii de angajați au fost concediați, iar 83% dintre programele agenției – inclusiv cele dedicate Myanmarului – au fost desființate. Miercuri, autoritățile americane au anunțat și concedierea întregului personal internațional.
Potrivit experților, aceste tăieri drastice s-au reflectat în reacția slabă a Statelor Unite la criza provocată de cutremur, lăsând un gol în eforturile internaționale de intervenție în caz de catastrofe majore.
„Pentru cetățeanul de rând din Myanmar, este clar că Statele Unite i-au abandonat,” a declarat pentru CNN Francisco Bencosme, fost consilier principal în cadrul USAID. „Nu doar că au trimis o sumă infimă ca ajutor, dar și cei trei angajați trimiși pe teren au fost concediați în timp ce ofereau sprijin în Myanmar.”
Cei trei membri ai USAID, care ajunseseră recent în Myanmar, au fost anunțați că posturile lor vor fi desființate în lunile următoare, a confirmat pentru CNN și fosta oficială USAID, Marcia Wong.
Seismul a provocat moartea a cel puțin 3.550 de persoane și a rănit aproape 5.000 într-o țară sărăcită, afectată deja de ani de război civil și de consecințele loviturii de stat militare din 2021. Aproape 20 de milioane de persoane au nevoie acum de ajutor.
Regimul militar nu deține controlul asupra întregii țări, bogată în resurse, ci se confruntă cu o rețea complexă de grupări etnice înarmate și mișcări pro-democrație.
„Nevoile sunt uriașe în acest moment,” a declarat Matthew Smith, directorul executiv al organizației pentru drepturile omului Fortify Rights, cu sediul în Thailanda. „Și, din păcate, intervenția umanitară nu este nici pe departe la nivelul la care ar trebui să fie.”
Ajutor insuficient, fără personal pe teren
La două zile după seism, SUA au promis un ajutor de 2 milioane de dolari, sumă majorată ulterior la 9 milioane, pentru adăposturi de urgență, hrană, îngrijiri medicale și apă potabilă, potrivit unei postări pe X a purtătoarei de cuvânt a Departamentului de Stat, Tammy Bruce.
Însă, în lipsa personalului pe teren, Smith se întreabă cum va fi gestionat acest ajutor. „Nu e nimeni care să-l administreze, nu sunt lucrători umanitari, nu s-a făcut nicio mobilizare,” a spus el. „Reducerea programelor în felul acesta a fost iresponsabilă și periculoasă.”
Secretarul de stat Marco Rubio a apărat reacția SUA, în cadrul unei conferințe la Bruxelles săptămâna trecută. SUA „nu sunt guvernul lumii,” a afirmat el, subliniind că Washingtonul va continua să ofere asistență umanitară, dar și alte țări trebuie să contribuie mai mult.
„Există multe alte state în lume, și fiecare ar trebui să-și asume partea sa de responsabilitate,” a spus Rubio. „Nu e corect să presupunem că SUA trebuie să suporte în continuare 60-70% din efortul umanitar global.”
Comparațiile cu răspunsul SUA la cutremurul de 7,8 din Turcia și Siria, din februarie 2023, sunt inevitabile. Atunci, Washingtonul a trimis sute de lucrători umanitari și a oferit un ajutor de 185 milioane de dolari.
„Guvernul american a fost, în trecut, unul dintre cele mai eficiente în reacții la dezastre de mari proporții,” a remarcat Smith.
Lumea „nu poate depinde doar de sprijinul SUA”
În lipsa unui răspuns robust din partea Washingtonului, alte țări – printre care China, Rusia și India – au intervenit rapid, trimițând ajutoare, echipe de salvare și unități medicale mobile în Myanmar.
Tom Fletcher, coordonator umanitar al ONU, care a petrecut câteva zile în zonele cel mai grav afectate, a declarat pentru CNN că lumea „nu poate depinde doar de sprijinul SUA.”
„Faptul că SUA taie atât de mult bugetul are efecte directe aici și în alte părți,” a spus Fletcher, aflat la Yangon înainte de a părăsi țara.
Apelul umanitar lansat anul acesta de Biroul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) este acoperit în proporție de doar 7%, ceea ce va afecta grav eforturile globale de ajutorare, a adăugat el.
„Am discutat cu China, Rusia și alte state care trimit ajutoare pentru a atrage cât mai mult sprijin internațional,” a precizat Fletcher.
Fostul oficial USAID, Francisco Bencosme, consideră că retragerea SUA nu are doar consecințe umanitare, ci și strategice. „Este o greșeală majoră din perspectiva influenței globale. Alți actori vor umple acest vid de leadership, ceea ce va reduce capacitatea SUA de a influența viitoarele crize internaționale.”
Smith atrage atenția că unele dintre statele care oferă ajutor Myanmarului sunt aceleași care furnizează arme regimului militar, implicat în atacuri asupra zonelor controlate de rebeli, chiar și după cutremur.
„Este profund îngrijorător și, din păcate, ironic: aceleași țări care înarmează junta militară din Myanmar, responsabilă de uciderea civililor, sunt acum cele care vin cu ajutoare umanitare,” a spus el.
„Cartierul a fost redus la cenușă”
În cartierul Sein Pan din Mandalay, aflat în epicentrul cutremurului, ajutorul umanitar este vital și așteptat cu disperare.
Așezarea informală, construită din colibe din lemn pe o groapă de gunoi, a fost cuprinsă de un incendiu puternic imediat după cutremur, spun localnicii.
„Focul a izbucnit din pământ chiar după cutremur,” a relatat Kyi Thein, o locatară care se află acum printre ruinele carbonizate ale casei sale. „S-a extins rapid și a distrus toate cele 400 de locuințe. Toată lumea a fugit, iar acum nu mai există nimic.”
„Sper ca autoritățile să ne ofere ajutor,” a adăugat ea. „Deocamdată depindem de donații private, dar avem nevoie de sprijin concret.”
O altă locatară din Sein Pan, care a preferat să-și păstreze anonimatul din motive de securitate, a spus că flăcările au fost atât de intense încât n-au putut salva nimic.
„Tot cartierul a fost redus la cenușă,” a spus ea. „Sunt recunoscătoare că am supraviețuit. Tot ce vreau e să-mi recuperez casa.”
După seism, liderul juntei, generalul Min Aung Hlaing, a făcut o rară solicitare de ajutor internațional. Însă, potrivit Oficiului ONU pentru Drepturile Omului, armata continuă să blocheze și să controleze accesul la ajutoare și la lucrători umanitari.
La două săptămâni de la cutremur, echipele de salvare nu mai caută supraviețuitori, ci s-au concentrat pe recuperarea corpurilor și oferirea de ajutor celor afectați – dar provocările sunt majore.
„Avem nevoie de utilaje adecvate pentru a scoate cadavrele dintre clădirile prăbușite,” a spus Ei Mon Khine, o femeie de 41 de ani care lucrează pentru o organizație de asistență socială. „Când salvatorii nu ajung la timp, trupurile se descompun și devin greu de recuperat.”
În același timp, supraviețuitorii fără adăpost se confruntă cu temperaturi de peste 38°C și furtuni puternice, care au lovit regiunea în weekendul trecut.
„Vântul și ploile abundente au agravat și mai mult o situație deja dificilă,” a declarat Sara Netzer, directoare pentru Myanmar a UNOPS (Oficiul ONU pentru Servicii de Proiect), cu sediul în Yangon.
„Trebuie să ne gândim deja la cum putem construi adăposturi temporare pentru oameni, nu doar pentru confort, ci și pentru a preveni răspândirea bolilor,” a adăugat ea.
Multe dintre comunitățile afectate din Mandalay și regiunea învecinată Sagaing găzduiau deja persoane strămutate de războiul civil, ceea ce arată, spune Netzer, „reziliența poporului din Myanmar”, dar și urgența intervenției înainte de începerea sezonului musonic. „Este o cursă contra cronometru, iar musonul e pe cale să înceapă,” a avertizat Netzer.
