Telenovelă politică în Germania: cel mai popular ministru se retrage pentru a-i permite cancelarului Scholz să candideze din nou
Publicat acum 3 ore si 30 minute
Cercetătorii au descoperit că asteroidul se roteşte atât de rapid în jurul axei proprii, încât ar trebui să se dezintegreze. Totuşi, asteroidul 1950 DA rămâne intact şi îşi continua călătoria prin spaţiu. Oamenii de ştiinţă cred că obiectul nu se dezintegrează datorită unor forţe de coeziune cunoscute sub numele de "forţele Van der Waals".
Descoperirea a fost făcută de cercetătorii de la Universitatea Tennessee, din Knoxville, Statele Unite al Americii.
Cercetări anterioare au arătat că asteroizii sunt de fapt grămezi de pietriş, rocile fiind ţinute laolaltă de gravitaţie şi fricţiune. În cazul lui 1950 DA, specialiştii au descoperit că acesta se învârte atât de rapid, încât ar trebui să se dezintegreze, gravitaţia nefiind suficient de puternică pentru a-l menţine stabil.
Asteroidul are aproximativ un kilometru în diametru şi face o rotaţie completă în jurul axei sale la fiecare două ore şi şase minute.
Mai mulţi cercetători de la universitatea amintită au vrut să ştie de ce acest corp ceresc nu se dezintegrează. Calculând temperatura şi densitatea asteroidului, specialiştii au reuşit să detecteze forţele de coeziune care ţin asteroidul întreg.
"Am descoperit că 1950 DA se roteşte mai rapid decât limita de dezintegrare calculată pentru densitatea sa", a declarat Ben Rozitis, membru al echipei de cercetare. "În condiţiile acestea, dacă doar gravitaţia este cea care ţine laolaltă această gramadă de roci, dupa cum se crede în general, ar trebui de fapt să se dezintegreze. În concluzie, forţele de coeziune care apar între particule ar trebui să fie responsabile pentru integralitatea structurală a asteroidului", a spus cercetătorul.
Mai mult, viteza de rotaţie a asteroidului, măsurată în regiunea ecuatorială, este atât de mare încât 1950 DA prezintă, de fapt, gravitaţie negativă, adică, dacă un astronaut ar vrea să se plaseze pe suprafaţa sa, ar fi aruncat în spaţiu.
Prezenţa forţelor de coeziune a fost prezisă în cazul asteroizilor mici, dar acum este pentru prima dată când cercetătorii au şi dovezi clare.
Forţele Van der Waal sunt forţe de atracţie care menţin moleculele împreună şi sunt foarte importante în chimie, biologie şi fizică. Aceste forţe de coeziune apar datorită atracţiei dintre zonele cu sarcini electrice opuse din interiorul substanţelor care alcătuiesc materia. Puterea acestora este direct proporţională cu mărimea atomilor şi a moleculelor. Totuşi, forţele van der Waal sunt printre cele mai slabe interacţiuni chimice şi, din această cauză, sunt extrem de greu de studiat.
Concluziile studiului au fost publicate în revista Nature, iar noile date au posibile implicaţii în găsirea de metode de protejare a planetei de un impact cu un astfel de asteroid.
Asteroidul 1950 AD călătoreşte cu o viteză de 15 kilometri pe secundă, raportat la Pământ, şi traiectoria sa se intersectează cu Pământul, ceea ce ar putea face să se prăbuşească în Oceanul Atlantic, cu o viteză de peste 61.000 de kilometri pe oră.
Specialiştii estimează că un eventual impact al acestui asteroid cu Terra ar avea loc cu o forţă echivalentă cu explozia a 44.800 de megatone de trinitrotoluen (trotil sau TNT, n.r.). Comparativ, bomba atomică de la Hiroshima a explodat cu o forţă echivalentă cu 16 kilotone de TNT.
Probabilitatea ca 1950 DA să lovească Terra este de 0,3 la sută, dar riscul este, totuşi, cu 50 la sută mai mare decât cel al unui impact cu alţi asteroizi cunoscuţi până acum.
Asteroidul 1950 DA a fost descoperit pe 23 februarie 1950, când a putut fi observat pe cer timp de 17 zile, după care a dispărut pentru o jumătate de secol. Pe 31 decembrie 2000, un obiect nou apărut a fost identificat în cele din urmă ca fiind asteroidul descoperit în 1950. Cercetătorii au calculat că, pentru o perioadă de douăzeci de minute, traiectoria lui 1950 DA va pune obiectul spaţial atât de aproape de Terra, pe 16 martie 2880, încât o coliziune nu poate fi exclusă în totalitate.
