Nici nu se termină bine slujba că participanţii scot armele - pistoale, mitraliere, puşti - şi încep să tragă cu sete în aer. Şi trag, şi trag. Nimeni nu se sperie şi nimeni nu vrea să se îndepărteze de locul cu pricina, nici femeile care îşi acoperă urechile din cauza zgomotului asurzitor, nici cei care filmează cu telefoanele mobile întreaga scenă.
Mai mult de cinci minute bărbaţii irakieni au tras şi au reîncărcat în repetate rânduri. Totul, cu zâmbetul pe buze.
