Anunţarea retragerii, la jumătatea celui de-al treilea mandat, nu reprezintă o surpriză. Tony Blair a exclus încă din 2004 posibilitatea unui al patrulea mandat. În septembrie 2006, premierul a anunţat că se va retrage din funcţie până la sfârşitul verii anului 2007. În fapt, acest anunţ a fost determinat de o adevărată revoltă în sânul propriului partid, din cauza prezenţei în Irak.
Ministrul de finanţe Gordon Brown, în vârsta de 56 de ani, ar putea să îi succeadă în funcţie în câteva săptămâni. În vârstă de 54 de ani, Blair, lider al Partidului Laburist, a devenit cel mai tânăr premier al Marii Britanii din ultimii 85 de ani, la 2 mai 1997. El i-a succedat conservatorului John Major, în condiţiile în care Regatul era sătul de 18 ani de control politic al conservatorilor.
Analiştii susţin că marile succese ale lui Blair au fost hotărâte înainte de a veni el la putere: introducerea salariului minim, semnarea protocolului social în tratatele Uniunii Europene, autonomia Scoţiei şi Ţării Galilor, independenţa Băncii Angliei, inclusiv procesul de pace din Irlanda de Nord, demarat deja de John Major.
Blair declara, în urmă cu două zile, că istoria va decide care va fi cel mai important punct al bilanţului celor 10 ani de mandat - războiul din Irak sau acordul de pace din Irlanda de Nord. Bilanţul făcut de opinia publică celor 10 ani de mandat ai lui Blair este însă necruţător. Războiul din Irak apare însă în sondaje ca principalul factor de uzură al popularităţii lui - peste 65% dintre britanici consideră războiul din Irak ca cel mai mare eşec al guvernării sale, eşec urmat de creşterea decalajului dintre bogaţi şi săraci şi de faptul că a fostul primul şef de guvern în exerciţiu interogat de Scotland Yard într-un caz de corupţie.
Antena 3
