Apropiați ai miliardarului rus Roman Abramovici, inclusiv angajați ai companiei de contabilitate Deloitte, ar fi falsificat documente pentru a ascunde active și a evita plata unor taxe, potrivit unei investigații care analizează peste 500.000 de documente scurse din companii offshore. Actele indică o strategie desfășurată timp de peste un deceniu, care ar fi inclus antedatarea a peste 1.000 de documente referitoare la imperiul financiar al fostului proprietar al clubului Chelsea, potrivit The Guardian.
Cel mai apropiat colaborator al miliardarului rus, Eugene Tenenbaum, stabilit la Londra, pare să fi fost implicat în antedatarea documentelor și este posibil să fi furnizat, de asemenea, mărturii false în fața Înaltei Curți din Regatul Unit, în cadrul unui proces care l-ar fi putut costa scump, indică documentele.
Afacerile personale și financiare ale lui Abramovici sunt în prezent supuse unor restricții, ca urmare a sancțiunilor impuse de Regatul Unit și de Uniunea Europeană ca răspuns la războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.
Documentele ridică însă întrebări cu privire la modul în care Abramovici a reușit să își țină afacerile financiare departe de privirile autorităților timp de peste un deceniu, cu aparentul sprijin al unor funcționari și al unor consultanți de prim rang.
Peste 500.000 de documente analizate
Concluziile se bazează pe scurgerea de informații cunoscută sub numele de Cyprus Confidential, care cuprinde peste 500.000 de documente, publicate inițial de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) și analizate de organizații precum The Guardian, Bureau of Investigative Journalism și BBC.
Documentele digitale urmăresc reorganizarea unor sume de ordinul miliardelor de lire sterline pe care fostul proprietar al clubului Chelsea FC le-a obținut prin achiziția controversată a unor câmpuri petroliere din ținuturile înghețate ale Siberiei, în perioada destrămării Uniunii Sovietice.
Din 1999 și până cel puțin în 2013, un grup de colaboratori și contabili însărcinați cu transferarea fondurilor între jurisdicții offshore a folosit tactici care, potrivit experților, ar fi putut constitui fraudă și evaziune fiscală.
Se pare că strategia presupunea antedatarea documentelor pentru a crea o pistă documentară convenabilă, care să arate că anumite acorduri și tranzacții avuseseră loc cu ani în urmă.
Avocații lui Abramovici au negat orice faptă ilegală și au declarat că acesta s-a bazat pe sfaturile consultanților săi și ale Deloitte Cipru. Tenenbaum a negat, la rândul său, orice faptă ilegală și a spus că s-a bazat, de asemenea, pe consultanța de specialitate oferită de Deloitte Cipru. Deloitte Cipru a declarat că „acționează în conformitate cu toate legile aplicabile” și că nu mai poate accesa materialele relevante din cauza timpului scurs.
Cele 2 miliarde de dolari dispărute
Zăcămintele petroliere ale companiei Sibneft, una dintre bijuteriile coroanei bogatelor resurse naturale ale Rusiei, au ajuns în posesia lui Abramovici în perioada haotică a privatizărilor de după destrămarea Uniunii Sovietice.
Antreprenorul, cunoscut pentru abilitatea sa de a face afaceri, a obținut compania pentru aproximativ 250 de milioane de dolari, investind, potrivit relatărilor, doar 19 milioane de dolari din banii proprii.
Până când și-a vândut ultimele acțiuni către Gazprom, în 2005, Abramovici acumulase 16 miliarde de dolari, bani pe care i-a investit în afaceri, conace, superiahturi și clubul Chelsea FC.
O companie cu sediul în Cipru, Kravin Investments, s-a numărat printre primele vehicule prin care au circulat aceste fonduri. În mai 2003, Kravin a primit o sumă excepțională de 3 miliarde de dolari, din care a păstrat aproximativ 2 miliarde.
Banii au rămas în contul bancar al Kravin sau au fost împrumutați altor companii, generând dobânzi care, teoretic, erau impozabile în Cipru.
Însă colaboratorii lui Abramovici au început curând să conceapă planuri pentru a „elimina” o obligație fiscală despre care un consultant financiar avertizase că ar putea fi „foarte mare”, potrivit documentelor.
Omul care controla accesul la averea lui Abramovici era Demetris Ioannides, care condusese Deloitte Cipru înainte de a-și înființa propria companie, Meritservus. Aceasta a devenit principalul consultant financiar al lui Abramovici, oferindu-i servicii timp de aproape 20 de ani, înainte de a fi sancționată de Regatul Unit în 2023, împreună cu Ioannides, pentru rolul său în sprijinirea oligarhilor ruși în ascunderea averilor.
„Va fi necesar să modificăm în consecință situațiile financiare și evidențele contabile ale [Kravin] pentru anii 2003 și 2004”, a scris Ioannides într-un e-mail din august 2005, menționând discuții cu partenerii Deloitte Cipru și foștii săi colegi Antonis Taliotis și Nicos Charalambous.
În luna următoare, într-un e-mail în care erau incluși angajați ai Meritservus și ai Millhouse, vehiculul investițional al lui Abramovici, Taliotis părea să fie de acord.
„Vor trebui făcute anumite modificări în conturi […]”, a scris acesta.
Millhouse și Meritservus au început apoi să întocmească documente care prezentau Kravin drept o companie care doar deținea și investea miliardele provenite din Sibneft în calitate de administrator fiduciar pentru o altă societate, Kelvedon Worldwide, cu sediul în Insulele Virgine Britanice. Documentele care detaliau această presupusă situație, inclusiv corespondența și acordurile de administrare fiduciară, au fost datate între martie și decembrie 2003, deși fuseseră create cu cel puțin doi ani mai târziu.
Rezultatul a fost simplu: deși miliardele se aflaseră în conturile Kravin timp de mai mulți ani, acum părea că banii nu aparținuseră niciodată cu adevărat companiei. Deloitte Cipru, aparent la curent cu înșelătoria, a aprobat situațiile financiare.
Istoria fusese, practic, rescrisă, sugerează analiza documentelor, iar din bilanțul Kravin dispăruseră 2 miliarde de dolari și, odată cu ele, orice obligație fiscală.
Andrew Mitchell KC, un reputat expert în infracțiuni financiare și drept fiscal, a descris schema drept „o încercare flagrantă de a proteja de impozitarea legală active care, în mod normal, ar fi trebuit să fie impozitate”. În opinia sa, aceasta ar constitui o formă „clară” de evaziune fiscală.
Avocații lui Abramovici au declarat: „Orice sugestie că clientul nostru ar fi evitat plata impozitelor sau ar fi încercat să inducă în eroare autoritățile cipriote este respinsă, iar publicarea unor asemenea afirmații i-ar prejudicia reputația. Dacă un astfel de aranjament a fost propus de consultanți profesioniști de calibrul Deloitte, ar fi fost pe deplin legitim ca societățile asociate clientului nostru, în cadrul cărora acesta nu era implicat în activitatea de zi cu zi, să se bazeze pe el.”
Antedatarea documentelor
Nu era prima dată când subordonații lui Abramovici păreau să recurgă la antedatarea documentelor pentru a rezolva o problemă financiară a șefului lor.
În 2000, Tenenbaum și Ioannides, care lucrau încă la Deloitte Cipru, s-au întâlnit la Londra pentru a discuta o chestiune delicată. Se pare că Abramovici dorea să retragă aproape 100 de milioane de dolari din companii cipriote care dețineau participații la Sibneft.
Potrivit lui Ioannides, era esențial ca tranzacția să nu dezvăluie existența acestor companii cipriote și ca banii să pară „câștigați”. Motivele acestor condiții nu au fost explicate.
Soluția Deloitte Cipru a fost un aranjament complicat, dar aparent fictiv, în care Abramovici era implicat direct și care pare să se fi bazat pe contracte de consultanță falsificate și antedatate.
Aceste contracte păreau să arate că societățile care dețineau participațiile la Sibneft ale lui Abramovici plătiseră 98 de milioane de dolari unei companii intermediare pentru „servicii de consultanță”, mai exact pentru sfaturi privind achizițiile de acțiuni.
Ulterior, compania intermediară ar fi transferat 99,9% din bani către Abramovici, sub formă de „comision” pentru că acționase în calitate de „agent” al acesteia.
Însă achizițiile de acțiuni în cauză avuseseră deja loc cu un an înainte. Prin urmare, compania intermediară trebuia să existe de cel puțin un an pentru ca tranzacțiile antedatate în care era implicată să pară legitime. Ioannides a găsit o companie cipriotă deja înființată, PB Mediapower Enterprises, care putea fi folosită în acest scop.
Cu autorizarea lui Tenenbaum, directorii Deloitte Cipru au semnat documentele antedatate și au inclus conținutul acestora în situațiile financiare anuale ale PB Mediapower.
Comisionul lui Abramovici a fost apoi transformat în bilete la ordin, angajamente de plată, practic, pe care acesta le-a încasat în următorii trei ani.
Fișierele scurse conțin 50 de astfel de bilete la ordin. Spre deosebire de mare parte a documentelor care urmăreau traseul averii lui Abramovici și îi țineau numele ascuns, fiecare cerere de rambursare a acestor bilete purta semnătura sa.
Avocații lui Abramovici și ai lui Tenenbaum au negat că aceștia ar fi participat la antedatarea necorespunzătoare sau la falsificarea documentelor. Ambii au subliniat, de asemenea, că s-au bazat pe consultanța de specialitate oferită de consilieri profesioniști precum Deloitte Cipru, precum și de consultanți corporativi ciprioți.
Unul dintre cele mai prestigioase active ale lui Abramovici era domeniul Fyning Hill din comitatul West Sussex, un conac impunător situat pe o proprietate de 424 de acri în zona rurală South Downs.
Președintele rus Vladimir Putin ar fi venit aici cu avionul pentru a lua prânzul în timpul primei sale vizite de stat în Regatul Unit, în 2003.
Doi ani mai târziu, potrivit situațiilor financiare, domeniul figura printre active de lux în valoare totală de 650 de milioane de dolari, inclusiv un apartament de lux la Londra, un castel în Franța, elicoptere, avioane, iahturi și un superautomobil, deținute prin intermediul unei companii cipriote, Amiscan Investments.
Noile reguli privind raportarea informațiilor financiare, introduse în Cipru în 2003, impuneau includerea acestor active în situațiile financiare ale Amiscan.
Însă, până la depunerea acelor situații financiare, această vastă colecție de jucării a miliardarului dispăruse, grație echipei de experți financiari care lucra pentru Abramovici.
Într-un e-mail din octombrie 2005, trimis lui Tenenbaum, Ioannides a sugerat că ar putea fi „mai prudent să nu le dezvăluie”.
Documentele arată că apropiații lui Abramovici, inclusiv Ioannides, au colaborat pentru a antedata acorduri contractuale, creând impresia falsă că activele Amiscan fuseseră transferate, la începutul anului 2003, către acționarul său din Insulele Virgine Britanice, Kelvedon Worldwide.
Cu toate acestea, auditorul a aprobat situațiile financiare ale Amiscan, în care nu mai exista nicio urmă a celor trei proprietăți și a flotei de vehicule de lux.
Avocații lui Abramovici și ai lui Tenenbaum au negat orice faptă ilegală, inclusiv antedatarea necorespunzătoare, falsificarea documentelor sau orice formă de evaziune fiscală. Ambii au mai spus că nu își puteau aminti contextul sau detaliile unor documente vechi de peste 20 de ani, care nu le fuseseră puse la dispoziție de The Guardian.
Ambii au declarat că persoanele pe care le reprezentau se bazaseră pe sfaturi de specialitate, inclusiv cele oferite de Deloitte Cipru. Deloitte Cipru, răspunzând și în numele lui Taliotis și Charalambous, a afirmat că „acționează în conformitate cu legislația aplicabilă”. Compania a precizat că documentele de corespondență aveau o vechime de peste 20 de ani și nu mai erau accesibile, astfel că nu putea comenta dacă materialele erau complete sau exacte.
Un avocat al lui Demetris Ioannides a declarat că nu putea comenta din motive personale.
Avocații lui Tenenbaum au spus că documentele pot fi uneori antedatate din motive legitime, de exemplu pentru a indica momentul în care o tranzacție a intrat în vigoare.
Dosarele nu par să indice motive legitime
Rachel Sexton, expert contabil criminalist cu experiență în investigarea fraudelor, a fost de acord că acest lucru este posibil, dar a adăugat: „Din probele pe care le-am văzut, nu pare să fie cazul aici.”
Ea a afirmat că antedatarea documentelor pentru a crea o impresie falsă „ar putea fi considerată o prezentare frauduloasă a faptelor”.
Alți doi experți contabili, care au vorbit sub condiția anonimatului, au spus că dosarele nu par să indice motive legitime pentru antedatarea documentelor.
Mitchell și-a exprimat îngrijorarea cu privire la rolul aparent al Deloitte în această tactică.
„Concluzia la care ajungi este că există profesioniști dispuși să îndoaie și să încalce regulile propriei profesii și, prin urmare, legea.”
Într-un caz, antedatarea pare să fi dus la o altă faptă foarte gravă: inducerea în eroare a unei instanțe britanice.
În 2008, Abramovici s-a confruntat cu perspectiva unui proces care l-ar fi putut costa scump, intentat de omul de afaceri moscovit Chalva Tchigrinski, fost partener în societatea lor mixtă din industria petrolieră, Sibneft-Yugra.
Parteneriatul s-a încheiat după ce compania lui Tchigrinski, Sibir, a fost înlăturată și a rămas fără nimic, lăsându-i lui Abramovici cale liberă pentru a încheia tranzacțiile cu Sibneft care aveau să îl transforme în cel mai bogat om din Rusia.
Avocații lui Tchigrinski au susținut că avuseseră loc manevre frauduloase.
Abramovici a diluat participația partenerului său
Potrivit acestora, Abramovici diluase participația partenerului său printr-o serie de întâlniri secrete care îi oferiseră controlul deplin și, în consecință, întregul beneficiu financiar al vânzării ulterioare către Gazprom.
Într-o declarație de martor, Tenenbaum a negat că ar fi cunoscut detaliile proiectului înainte de primăvara anului 2004, când Sibir și-a făcut publice acuzațiile.
„Mi-am căutat dosarele, e-mailurile și documentele din perioada 2002–2004”, a declarat el în fața instanței, „și pot confirma că nu dețin nicio înregistrare, niciun document sau altă comunicare referitoare la Sibneft-Yugra”.
Documentele din scurgerea de informații Cyprus Confidential par să contrazică această mărturie.
Ele arată că Tenenbaum a aprobat o serie de acorduri care reglementau chiar unele dintre tranzacțiile despre care susținuse în instanță că nu știa nimic.
Printre acestea se numără transferul, în 2003, al acțiunilor Sibneft-Yugra către o companie deținută de Abramovici, numită Ferenco Investment & Services, tranzacție despre care Tenenbaum le spusese judecătorilor că nu avea cunoștință.
Potrivit hotărârii judecătorești, mărturia sa a fost „confirmată de” probele prezentate de Abramovici. The Guardian nu a văzut aceste probe.
Mai mult, documentele prezentate instanței în sprijinul apărării lui Abramovici, care pretindeau să justifice preluarea companiei Sibir de către Sibneft, par să fi fost antedatate. Cu alte cuvinte, documentele, la fel ca mărturia lui Tenenbaum, par să fi fost false.
Avocații lui Tenenbaum au negat că mărturia acestuia ar fi indus instanța în eroare, afirmând că el depusese mărturie „cu sinceritate și cu bună-credință” și respingând „în cei mai categorici termeni” orice acuzație că ar fi indus instanța în eroare. Avocații lui Abramovici au negat, la rândul lor, că susținerea mărturiei lui Tenenbaum ar fi indus instanța în eroare.
În ansamblu, analiza documentelor cipriote sugerează că peste 1.000 de documente referitoare la imperiul lui Abramovici au fost antedatate.
Se pare că, în multe cazuri, acest lucru s-a întâmplat cu știința celor mai apropiați colaboratori ai oligarhului.
Împreună, aceștia au construit un imperiu financiar extins pe tot globul, a cărui monedă cea mai importantă pare să fi fost înșelăciunea.
