În SUA s-a dovedit că fără carte nu ai parte de nimic în viaţă, şi tocmai pentru că acest lucru este foarte adevărat, părinţii tinerilor se îndatorează pe viaţă pentru a le asigura dreptul la educaţie.
În premieră, în 2010, împrumuturile pentru studii (cele mai ieftine colegii au o taxă anuală de câteva mii de dolari, iar cele mai prestigioase ajung să aibă taxe de câteva sute de mii de dolari pe an) au depășit totalul împrumuturilor de pe carduri de credit. În 2011 au depășit chiar şi împrumuturile auto.
Potrivit Consumer Financial Protection Bureau, în luna martie a acestui an totalul creditelor de studii din SUA a depășit nivelul de 1 trilion de dolari. A crescut cu 300 mld. dolari din trimestrul III 2008, deşi restul împrumuturilor au scăzut cu 1,6 trilioane dolari, potrivit calculelor Federal Reserve Bank.
”Evident, cel mai bine e să nu ai datorii, însă acest fel de datorii sunt probabil cele mai bune. De fapt, sunt niște datorii pe care e mai bine să le ai”, a declarat nu cu mult timp în urmă Arne Duncan, secretarul de stat american pentru educație.
Christine Mills (30 de ani) din Minneapolis a fost şocată să afle că rata la împrumutul cu care a făcut facultatea de drept înseamnă 1.400 dolari pe lună? ”Am urcat în mașină şi am început să smiorcăi”, spune Mills care lucrează pentru o organizaţie non-profit. ”Rata era mai mare decât salariul meu pe o lună”.
Studentul la medicină Thomas Smith (25 de ani) din Hamilton, New Jersey, datorează băncilor 310.000 dolari pentru studiile sale și abia reuşeşte să o ducă de o zi pe alta, chiar dacă nici nu a început să plătească ratele. ”Nici nu ştiu ce mănânc. Mă duc la supermarket şi iau cât de mult pot din cel mai ieftin lucru”.
