În 1988, spre finalul conflictului armat dintre Iraq şi Iran, Statele Unite au aflat, cu ajutorul imaginilor din satelit, că forţele iraniene găsiseră o breşă în apărarea armatei irakiene şi că urmau să obţină un avantaj strategic. Agenţii americani au dezvăluit irakienilor poziţiile forţelor iraniene, ştiind că armata lui Saddam va folosi arme chimice, inclusiv gaz sarin, scrie foreignpolicy.com.
Informaţiile includeau hărţi şi imagini cu mişcările de trupe ale iranienilor, detalii despre apărarea anti-aeriană a acestora şi locaţiile mai multor obiective strategice. Lucrurile s-au petrecut în mod similar de mai multe ori în timpul conflictului, atunci când irakienii au folosit arme chimice, fără a întâmpina niciun fel de opoziţie din partea americanilor.
Astăzi, SUA ameninţă cu represalii în Siria, după folosirea armelor chimice, însă regimul Reagan de la finele anilor 1980, deşi ştia de folosirea acestora, nu a reacţionat niciodată.
Americanii au avut raporturi detaliate privind locurile din Irak în care se fabricau arme chimice, având dovezi clare în această privinţă încă din 1983. Politica lui Reagan era însă una singură: victoria Irakului, cu orice preţ.
Folosirea armelor chimice este interzisă prin Convenţia de la Geneva, protocol care însă nu a fost ratificat niciodată de Irak. SUA au aflat în 1987 despre planurile ofensive ale Iranului şi despre şansele mari de reuşită ale acestora. Pe marginea raportului primit, Ronald Reagan a scris "O victorie iraniană este inacceptabilă". Acesta a fost punctul în care s-a decis ca serviciile secrete americane să ofere sprijin regimului lui Saddam Hussein.
La scurt timp au urmat atacurile cu gaz sarin, un gaz care provoacă ameţeală, dificultăţi respriratorii, convulsii musculare şi poate duce la moarte. În 1988 era deja o obişnuinţă ca informaţii din partea americanilor să le parvină irakienilor. Acestea le-au permis soldaţilor lui Saddam să lovescă ţinte precise şi să perturbe planurile ofensive ale iranienilor. În majoritatea atacurilor au fost folosite arme chimice, iar de fiecare dată numărul victimelor a fost necunoscut. Se estimează că, în fiecare caz, au fost "mii" de morţi.
