O astfel de implicare a sectorului privat se numără printre condiţiile negociate de Spania cu UE în schimbul unei linii de finanţare de 100 miliarde euro de la zona euro către băncile spaniole, a afirmat sursa citată.
Investitorii care au cumpărat instrumente subordonate, precum acţiuni cu drepturi preferenţiale, ar putea fi parţial izolaţi de aceste pierderi printr-un plan de compensaţii, a adăugat sursa.
Spania ar putea transmite luni solicitarea de ajutor extern pentru bănci, după ce o astfel de linie de credit a fost agreată de principiu pe 9 iunie de miniştrii Finanţelor din zona euro.
Băncile spaniole, zguduite de pierderile suferite în urma prăbuşirii pieţei imobiliare, au nevoie de recapitalizări în valoare totală de 62 miliarde euro, în cel mai pesimist scenariu economic, potrivit Roland Berger şi Oliver Wyman, firmele independente de consultanţă angajate de guvernul de la Madrid pentru a derula un audit amplu al sistemului bancar, inclusiv teste de stres.
Împărţirea costurilor cu investitorii a fost o măsură utilizată şi de Irlanda în schemele de salvare a industriei bancare.
Irlanda a obţinut, din 2009, 15 miliarde euro, echivalentul a circa 10% din PIB, prin transmiterea parţială către investitorii privaţi a pierderilor provocate de prăbuşirea pieţei imobiliare asupra sistemului financiar. În 2010, Irlanda a introdus legislaţie care permite guvernului să impună pierderi deţinătorilor de obligaţiuni bancare fără prioritate la plată.
Banca Centrală Europeană a blocat încercarea Irlandei de a "arde" deţinătorii de obligaţiuni cu prioritate la plată, deoarece o astfel de mişcare ar putea afecta puternic încrederea în sistemul bancar.
Ministrul spaniol al Economiei, Luis de Guindos, a declarat că autorităţile nu intenţionează să impună pierderi deţinătorilor privaţi de obligaţiuni.
Comisia Europeană discută un set de aşa-numite reguli de "bail-in", prin care autorităţile ar dobândi prerogativa de a impune pierderi pe datoriile cu întâietate fără acoperire, precum şi contrapărţilor la contractele derivate, odată ce capitalul şi datoriile fără prioritate ale unei bănci se vor fi epuizat.
Procedurile de implicare a sectorului privat în acţiuni de salvare a unei bănci sau a unui stat presupun de obicei acordarea unor stimulente către investitori, pentru a încuraja participarea voluntară la operaţiune.
