Poziţia României
Pentru România miza e uriaşă. Aderarea Albaniei la NATO în cadrul summit-ului de la Bucureşti ar însemna o palmă Serbiei. Şi asta după ce statul român s-a angajat să nu recunoască independenţa Kosovo şi să-i ajute pe sârbi. Acest lucru pare să îl confirme şi ultimele declaraţii ale oficialilor români. Săptămâna aceasta, ministrul de externe, Adrian Cioroianu, a declarat că "Bucureştiul ar trebui să fie un pod între Belgrad şi tandemul NATO - Uniunea Europeană pentru a împunătăţi relaţiile deteriorate de proclamarea independenţei provincieie Kosovo." Cu alte cuvinte, vom încerca să împăcăm şi capra şi varza. Să nu-i supărăm pe americani, dar să dăm senzaţia că îi sprijinim şi pe sârbi. Cea mai bună soluţie pentru Bucureşti pare să fie o amânare a deciziei. Dar şi aici riscurile sunt mari, pentru că ar însemna să ne situăm pe altă poziţie decât aliaţii americani. Iar lucrurile se complică şi mai mult odată cu intrarea pe fir a Rusiei.
Marele ţar Putin
Marea surpriză a summit-ului NATO de la Bucureşti a fost confirmarea venirii în România a preşedintelui rus, Vladimir Putin. Confirmarea a venit cu puţin timp înainte de proclamarea independenţei Kosovo, semn că oficialii de la Kremlin ştiau de planul Occidentului pentru Balcani. Rusia va încerca la Bucureşti, prin vocea lui Putin, să blocheze aderarea Albaniei la NATO. Preşedintele rus va avea însă de înfruntat poziţia americanilor. Săptămâna trecută, un oficial american din departamentul apărării a a anunţat că "Albania, Croaţia şi Macedonia sunt consideraţi parteneri strategici ai Statelor Unite şi se califică pentru a deveni membri ai NATO." Acesta a subliniat că cele trei state au făcut progrese notabile în reformarea şi modernizarea instituţiilor răspunzătoare de apărare. Nu au fost date exemple, dar probabil că nu acesta a fost criteriul decisiv. Toţi analiştii militari ştiu că, cel puţin în cazul Albaniei, nu se poate vorbi de modernizarea infrastructurii armatei. Miza rămâne una geo-strategică.
Kosovo, Albania, NATO
Ce ar însemna aderarea Albaniei la NATO? Un sprijin neaşteptat pentru Kosovo. Majoritatea analiştilor Occidentali, indiferent de tabăra în care se află, au căzut de acord în privinţa unui singur aspect: nu se justifică menţinerea pe harta Europei a două state albaneze. Aşa că, mai devreme sau mai târziu, Kosovo se va uni cu Albania. Planul occidentalilor este ca un prim pas să fie făcut prin aderarea celor două ţări la Uniunea Europeană. Dacă la Bucureşti Albania devine membru NATO, statutul său de paznic oficial al provinciei Kosovo capătă o cu totul altă greutate. Iar Rusia se va vedea nevoită, treptat, să-şi retragă influenţa din Balcani. Potrivit strategilor Occidentali, următorul pas pentru ca acest scenariu să fie viabil, este includerea Serbiei în Uniunea Europeană. Chiar cu riscul ca această decizie să ducă la izbucnirea unui război civil la Belgrad. În schimb, dacă Rusia reuşeşte să blocheze aderarea Albaniei la NATO, Moscova va câştiga o bătălie decisivă care va înclina categoric balanţa în favoarea sa în privinţa influenţei în Balcani. Ar fi o palmă dată Occidentului şi ar asigura Rusiei câştiguri economice substanţiale prin investiţiile strategice din această zonă.
Cu ochii la "Marele Licurici"
România va fi gazda summit-ului NATO de la Bucureşti, unde se va decide soarta Kosovo. Oficialii români speră la mai mult. Vor să fie nu doar gazde primitoare, ci şi mediatori între marile puteri în această chestiune. Numai că e greu de crezut că diplomaţii noştri vor putea să facă faţă jocurilor de culise dintre Rusia şi SUA. Aşa că, cel mai probabil, Bucureştiul va trebui să aleagă o tabără. Sprijinul pentru aderarea Albaniei la NATO, ar însemna în limbaj diplomatic o recunoaştere a independenţei Kosovo. De remarcat că, săptămâna trecută, fostul şef al SIE, Cătălin Harnagea, a declarat deja că, în opinia sa, România şi-a trădat aliaţii americani prin poziţia exprimată în cazul Kosovo. În schimb, dacă România se va situa de partea Rusiei şi a Serbiei, îl vom supăra pe "Marele Licurici."
Antena3.ro
