O coaliţiei formată din 10 state arabe sunite susţine o ofensivă militară majoră împotriva militanţilor şiiţi Houthi din Yemen.
Intrevenţia a fost lăudată de cancelariile occidentale, inclusiv de Casa Albă, care procalma această acţiune ca pe un exemplu în lupta de combatere a terorismului.
Numai că, întreg Orientul Mijlociu riscă acum să fie transformat într-un real infern de confruntări armate.
Arabia Saudită a iniţiat o operaţiune militară internaţională în Yemen, pe care mulţi experţi o numesc ca fiind de fapt un război de proximitate îndreptat împotriva Iranului, de moment ce există multe suspiciuni privind susţinerea rebelilor houthi de către regimul de la Teheran.
Conflictul intern din Yemen are un potenţial periculos de a se transorma într-un război la scară largă, pe fondul tensiunilor religioase cu rădăcini istorice, având în vedere trecutul monarhiilor sunite din Golful Persic şi şiiţii din regiune, sprijiniţi de Iran.
Recent, preşedintele american, Barack Obama, a autorizat "un ajutor logistic şi informaţional", care să susţină acţiunea saudiţilor.
Coaliţia recent creată bombardează acum o ţară care până nu demult era obişnuită cu o prezenţă militară americană numeroasă.
Pentagonul avea staţionată aici o flotă mare de aparate de zbor fără pilot, drone, care atacau frecvent poziţiile deţinute de militanţii Al Qaeda în Penisnsula Arabică (AQPA).
Această cooperare reciproc avantajoasă între Sanaa şi Washington a avut însă un final amărui, după ce rebelii houthi au reuşit să pună stăpânire pe cele mai mari oraşe din Yemen şi îl vânează acum pe fostul preşedinte al ţării, sprijinit de SUA, Abd-Rabbu Mansour Hadi.
În acest context al escaladării violenţelor, ambasada americană a fost evacuată în totalitate. Aceeaşi măsură a fost luat la scurt timp şi de celelalte state occidentale la începutul lunii februarie.
Treptat, teritoriul yemenit a fost fragmentat, cu grupuri de militanţi suniţi, care operează în sudul ţării şi reactivarea celulelor teroriste AQPA.
Baza de exploatare a dronelor americane a rămas funcţională până săptămâna trecută, când a fost evacuată de urgenţă şi abandonată, la fel cum fuseseră părăsite pe fugă şi alte obiective americane din Yemen.
Din multe puncte de vedere, situaţia din Yemen poate fi comparată cu cea din Libia. Ambele ţări au fost distruse după o intervenţie străină.
Siria poate fi şi ea dată ca exemplu, ţară devastată de un război sângeros în ultimii ani.
Retragerea militară din Yemen reprezintă o pierdere financiară însemnată pentru SUA. Începând cu anul 2007, Pentagonul a investit aici aparatură şi tehnică militară în valoare de peste 500 de milioane de dolari.
Din primele estimări oficiale, rezultă că s-a pierdut urma a cel puţin 160 de vehicule Humvee, peste 200 de mitraliere grele M-4 şi a câtorva sute de uniforme cu armură completă. Iar aceste date sunt departe de inventarul final.
Arabia Saudită, Egipt, Iordania, Sudan, Pakistan, Maroc, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar şi Bahrain au lansat raiduri aeriene asupra teritoriului yemenit, folosind în mare parte armament şi tehnică americană.
Scopul declarat al acestei operaţiuni de amploare este combaterea terorismului şi păstrarea preşedintelui Hadi în funcţie, despre care se spune că s-ar fi refugiat în Oman.
"Vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a proteja guvernul legitim de la Sanaa", a declarat ambasadorul saudit la Washington, Adel al-Jubeir, într-o conferinţă de presă care anunţa declanşarea ofensivei militare.
După avansarea trupelor iraniene în Irak, care la sud are graniţă comună cu Arabia Saudită, Regatul a devenit îngrijorat de perspectiva în care Yemenul, ţară cu care de asemenea împarte un însemnat teritoriu de frontieră, va intra şi ea sub autoritatea şi influenţa Teheranului.
Cheia desfăşurării acestui conflict militar este reacţia Iranului, care poartă amprenta în mai multe conflicte similare din Orientul Mijlociu.
Dacă Teheranul va răspunde la provocări şi se va implica în mod direct, exportul produselor petroliere din regiune, crucial pentru economia mondială, ar putea cădea victima colaterală a conflictului din zonă.
O asemenea ipoteză ar ameninţa rezervele energetice ale multor ţări, printre cele mai afectate fiind China, Japonia şi Coreea de Sud.