Odată cu escaladarea tensiunilor în Europa de Est, au fost exprimate îngrijorări că Rusia a început să invadeze Ucraina, declanșând un val de sancțiuni menite să prevină conflicte viitoare.
Temerile au apărut din decizia președintelui rus Vladimir Putin de a trimite mii de trupe în regiunile separatiste din sud-estul Ucrainei Donețk și Lugansk, care aseară au fost recunoscute de Rusia ca entități independente.
Mișcarea a stârnit furie și îngrijorare din partea NATO, care conduce răspunsul la situația din a doua țară ca mărime a Europei.
În ciuda eforturilor sale de deescaladare, însă, NATO se află și în centrul a ceea ce Putin spune că este motivul tensiunilor în primul rând.
Alianța există de peste 70 de ani și o mare parte din acel timp a fost preocupată să reziste presiunii predecesoarei Rusiei moderne, Uniunea Sovietică.
De ce s-a format NATO?
NATO înseamnă Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, adesea denumită Alianța Atlantică.
Formată pentru prima dată în 1949, după cel de-al Doilea Război Mondial, noua alianță și-a propus să prevină ororile care au avut loc la începutul deceniului prin unificarea țărilor cu un singur scop militar și politic.
Cine sunt fondatorii și statele membre ale NATO?
NATO are 30 de state membre, deși nu toate s-au alăturat alianței în același timp.
Douăsprezece țări au fondat alianța: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit și Statele Unite.
De la înființare, noi membri au fost adăugați de opt ori. În 1952, la trei ani de la crearea sa, Grecia și Turcia s-au alăturat alianței, înainte ca Germania de Vest să se alăture trei ani mai târziu, în 1955, și Spania în 1982.
Când Germania s-a unificat în 1990, alianța sa extins pentru a include fosta Germanie de Est.
Apoi, în 1997, la șase ani după ruperea Pactului de la Varșovia condus de Uniunea Sovietică, foștii membri Ungaria, Republica Cehă și Polonia au fost invitați să se alăture fostului lor „inamic”, ceea ce au făcut doi ani mai târziu.
Până în 2004, încă șase state s-au alăturat: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia.
Lor li s-au alăturat Albania și Croația în 2009, Muntenegru în 2017 și Macedonia de Nord în martie 2020.
Astăzi, alianța are și o serie de „state partenere” cu care lucrează, inclusiv Ungaria, Afganistan, Australia, Columbia, Irak, Japonia, Republica Coreea, Mongolia, Noua Zeelandă și Pakistan și Polonia.
Care este scopul NATO?
Scopul principal al alianței este de a menține stabilitatea militară și politică în afacerile globale.
Alianța are două direcții, militară și politică.
Din punct de vedere politic, „promovează valorile democratice și permite membrilor să se consulte și să coopereze în probleme legate de apărare și securitate pentru a rezolva probleme, a construi încredere și, pe termen lung, a preveni conflictele”.
Din punct de vedere militar, „este angajat în rezolvarea pașnică a disputelor. Dacă eforturile diplomatice eșuează, are puterea militară de a întreprinde operațiuni de gestionare a crizelor”, informează The Mirror.
Alianța își definește „scopul esențial și durabil” ca fiind protejarea „libertății și securității tuturor membrilor săi prin mijloace politice și militare. Apărarea colectivă se află în centrul Alianței și creează un spirit de solidaritate și coeziune între membrii săi”.
Acesta adaugă: „NATO se străduiește să asigure o pace durabilă în Europa, bazată pe valori comune ale libertății individuale, democrației, drepturilor omului și statului de drept”.
Se așteaptă ca țările membre să contribuie la alianță, financiar și în ceea ce privește ajutorul și echipamentul militar - deși suma cheltuită pentru apărare variază foarte mult de la un membru la altul.
Care este rolul NATO în tensiunile cu Rusia?
Șeful NATO avertizează că agresiunea Rusiei este „nouă normalitate” pe fondul „crizei securității europene”
NATO deține o politică stabilită cu privire la apartenență, afirmând: „Aderarea la NATO este deschisă „orice alt stat european în măsură să promoveze principiile acestui Tratat și să contribuie la securitatea zonei Atlanticului de Nord”.
A face parte din alianță este o perspectivă atractivă pentru multe țări, în special pentru cele care se uită din ce în ce mai mult spre vest pentru alinierea lor economică și culturală, dar se simt amenințate de Rusia.
Atât Ucraina, cât și Georgia se încadrează în această categorie, fiecare și-a exprimat dorința de a se alătura alianței, lucru cu care Rusia și Putin au o problemă clară.
Ucraina are un statut special cu NATO, care recunoaște țara ca membru aspirant, cu dorința sa de a se alătura alianței scrise în constituția sa națională în 2019.
Deplasarea Ucrainei spre vest se află în centrul preocupărilor lui Putin și se opune direct privirii multor ruși pentru Ucraina ca parte a Rusiei.
De fapt, s-a raportat pe scară largă că elementele conducerii ruse nici măcar nu privesc Ucraina ca pe un stat național.
În martie 2014, Putin a spus că rușii și ucrainenii „sunt un singur popor”.
„Kiev este mama orașelor rusești. Nu putem trăi unul fără celălalt.”
În ciuda acestui fapt, relația dintre Ucraina și Occident a continuat să se consolideze. În propriile cuvinte ale NATO: „Cooperarea s-a adâncit de-a lungul timpului și este reciproc avantajoasă, Ucraina contribuind activ la operațiunile și misiunile conduse de NATO”.
