Deşi este cel mai mare producător mondial de minerale rare (90% din producţia globală), precum scandiu, terbiu, disprosiu, ceriu, lantan sau erbiu, China a impus numeroase restricţii în acest domeniu.
Mineralele rare sunt folosite într-o mulţime de industrii foarte importante, precum cea auto, electronică, aerospaţială, a energiei sau de apărare. Cererea anuală de minerale rare se ridică la câteva zeci de mii de tone.
Tocmai de aceea, Vietnam, un stat cu un important potenţial mineral, sprijinit de Japonia, a demarat proiecte de cercetare şi dezvoltare în această direcţie, în vederea satisfacerii cererii la nivel mondial.
Una dintre ţările cel mai mult afectate de embargoul Chinei privind mineralele rare este Japonia. Aceasta importă aproximativ 60% din producţia de minerale rare a Chinei.
Oficialii de la Tokyo sunt atât de preocupaţi de acest monopol în domeniul mineralelor rare încât, în 2010, au semnat împreună cu Vietnam un acord de cooperare în domeniul exploatării preţioaselor minerale.
Tim Worstall, membru senior al Institutului Adam Smith din Marea Britanie şi expert în minerale rare, a afirmat că decizia Chinei de a reduce exporturile de minerale rare este una strategică, astfel încât acestea să devină atât de preţioase încât producătorii să fie obligaţi să îşi mute fabricile în China, ceea ce, pe mulţi, nu îi încântă.
