Se împlinesc 40 de ani de la intervenţia Uniunii Sovietice şi
altor patru ţări comuniste în Cehoslovacia. Conducerea de la
Kremlin punea astfel capăt aşa-numitei "primăveri de la
Praga" şi încercării de a crea un "socialism cu
faţă umană". România nu a luat parte la invazie, iar
Nicolae Ceauşescu şi-a sporit popularitatea în ţară şi
peste hotare, ceea ce l-a ajutat să-şi instaureze propria
dictatură.
Pe 20 august 1968, cu puţin înainte de miezul nopţii, 30 de
divizii blindate sovietice au pătruns în Cehoslovacia,
însoţite de unităţi din alte patru ţări care făceau parte
din Tratatul de la Varşovia - Polonia, Ungaria, Germania de Est şi
Bulgaria. Liderii de la Kremlin au oprit astfel, cu brutalitate,
reformele promovate de noul secretar general al partidului comunist
cehoslovac, Alexander Dubcek. Acesta nu urmărea revenirea la
capitalism, ci doar un regim mai liberal şi mai apropiat de popor -
"socialismul cu faţă umană".
Conducerea
de la Praga a întreprins unele reforme economice, dar mai ales
a permis o libertate a presei şi a culturii fără precedent în
lumea comunistă şi chiar activitatea unor organizaţii politice de
opoziţie. În faţa trupelor invadatoare, mult mai puternice,
Dubcek şi colegii săi au cerut populaţiei şi armatei să nu opună
rezistenţă, pentru a evita vărsarea inutilă de sânge.
Peste
o sută de oameni au pierit, totuşi, în diferite ciocniri
izolate. După câteva luni, ei au fost înlocuiţi cu
activişti fideli liniei comuniste tradiţionale. Drepturile abia
cucerite au fost suprimate iar disidenţii, închişi şi
persecutaţi.
În
România, după ce denunţase public invazia, Nicolae Ceauşescu
a mers pe un cu totul alt drum decât Dubcek - spre dictatură
şi un regim tot mai apăsător.
Cehia
şi Slovacia nu şi-au regăsit libertatea decât o dată cu
"revoluţia de catifea" din 1989, dar speranţele născute
de "primăvara de la Praga" au rămas mereu vii, în
ciuda represiunii.
Antena
3
