Cazul în care Rusia este acuzată se referă la presupusa detenție ilegală a doi reclamanți, interdicția impusă acestora de a-și contacta rudele și relele tratamente suferite de către primul reclamant în timpul detenției sale în regiunea transnistreană a Republicii Moldova.
Reclamanţii au fost arestaţi pe 26 iulie 2004 pe baza unor acuzaţii de complicitate la evadarea unei persoane reținute, dată anterior în căutare de către structurile auto-proclamatei „republici moldovenești nistrene” pentru un pretins omor. În aceeaşi zi, unul dintre cei doi reclamanţi a fost eliberat din detenţie.
Primului reclamant i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest pe o perioadă nedeterminată.
La 16 iunie 2005 reclamanții au fost condamnați la 3 ani de privațiune de libertate pentru complicitate la evadarea unei persoane, primul reclamant fiind ulterior eliberat în baza unui act de amnistie.
Ambii reclamanți au invocat în baza Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale că au fost supuşi unor condiții inumane și degradante în timpul detenției. Totodată, cei doi au susţinut că au fost condamnați de către o instanță care nu putea fi considerată independentă și instituită prin lege, că fuseseră deținuți în baza unei decizii luate ilegal de către stricturile „republicii moldoveneşti nistrene", că le-a fost refuzată autorizarea întrevederii cu rudele și că le fuseseră cenzurată corespondența.
În rezumatul hotărârii, publicat de jurnal.md, se precizează că Federaţia Rusă "a contribuit militar și politic la crearea regimului separatist din „rmn” în anii 1991-1992. De asemenea, Curtea a notat că „rmn” continua să existe și să reziste eforturilor internaționale și ale Republicii Moldova de a soluționa conflictul și de a reinstaura democrația și statul de drept în regiune datorită suportului economic, politic și militar al Federației Ruse.
Prin urmare, Curtea a stabilit că Rusia a exercitat un control efectiv asupra structurilor „rmn” în perioada relevantă, constatând responsabilitatea acesteia pentru încălcarea drepturilor reclamanților garantate de Convenție.
Astfel, Curtea a hotărât că Federația Rusă a încălcat Articolul 3 din Convenție cu privire la relele tratamente provocate primului reclamant, tratamentul medical insuficient în privința celui de-al doilea reclamant și condițiile inumane și degradante de detenție în privința ambilor reclamanți".
Rusia va trebui să plătească despăgubiri de 20.000 de euro primului reclamant şi de 12.500 de euro celui de-al doilea, şi 2100 de euro pentru costuri şi cheltuieli.
