Conflictul din Ucraina, care ameninţa să escaladeze într-o confruntare, fie ea şi de la distanţă, între forţe ale NATO şi cele ale Rusiei, a făcut pe mulţi să se întrebe ce s-ar întâmpla în eventualitatea în care Rusia va continua politica agresivă.
Deşi puţin probabil, un război convenţional între NATO, pe de o parte, respectiv Rusia, pe de altă parte, ar pune faţă în faţă forţe colosale.
Cei interesaţi de subiect s-au scindat în două tabere, una care consideră forţa militară a Rusiei ca fiind una de temut, respectiv o tabără care se situează la polul opus şi care este de părere că Rusia, din punct de vedere militar, este cu mult în urma forţelor aliate.
Oficial, Rusia stă bine pe hârtie. În plus, există numeroase proiecte despre care se ştiu prea puţine lucruri, astfel că o evaluare corectă a capacităţilor militare ale ruşilor este una destul de greu de realizat.
Ce este cert în acest moment este că bugetul pentru acest sector este într-o continuă creştere, ajungând de la aproximativ 30 de miliarde de dolari în anul 2000, la aproximativ 90 de miliarde în 2013, potrivit SIPRI. Din acest punct de vedere Rusia se situează pe locul trei în lume, după Statele Unite şi China. De remarcat, SUA cheltuie anual în acest sector undeva spre 1.000 de miliarde de dolari.
Forţele armate ruse sunt împărţite în şase mari sectoare, respectiv infanterie, forţe aeriene, forţe navale, forţele de rachete strategice, forţele de apărare aerospaţială şi trupele aeropurtate.
În total, Rusia dispune de o forţă activă de aproximativ 800.000 de oameni şi undeva spre 2.000.000 de rezervişti. Serviciul militar obligatoriu în Rusia este de 12 luni, însă planul de reorganizare al armatei prevede crearea unei forţe compusă în marea ei majoritate din soldaţi profesionişti.
Profesorul Mark Geleotti spunea despre armata rusă că este "mediocră", ca şi competenţă, iar soldatul rus nu se ridică la nivelul de pregătire al unui soldat german, englez, sau american. Iar despre Spetsnaz, trupele speciale ruse, afirmă că sunt buni doar să-i sperie pe vecinii mai mici şi că ar fi ineficienţi contra NATO. Personal, privesc cu rezerve această poziţie. Soldatul rus a fost desconsiderat şi în trecut, iar Rusia cu Vladimir Putin la conducere ştie cât de importantă este o armată bine pregătită. Şi conflictul din Georgia, chiar dacă a durat mai puţin de o săptămână, le-a arătat ruşilor care sunt problemele şi unde au de lucru. Şi de aici - reformele în cadrul forţelor militare.
Forţele terestre ruse
Personalul activ de aproximativ 285.000 de oameni este împărţit sub comanda a patru comandamente strategice, Centru, Sud, Est şi Vest.
Infanteria include trupe motorizate, divizii de tancuri, artilerie, rachete, trupe pentru apărarea anti-aeriană şi diverse tipuri de trupe speciale, de recunoaştere, transmisiuni, suport tehnic, trupe specializate împotriva atacurilor chimice şi biologice.
Diviziile de tancuri reprezintă principala forţă de impact şi numără în jur de 15.000 de vehicule, dintre care puţin peste 1.000 ar fi în serviciu activ.
Cele mai numeroase tancuri sunt T-72, intrat în producţie în 1971 şi care se mai produc şi astăzi în diverse variante.
T-14 este cel mai nou tanc rusesc şi intră în serviciu chiar începând cu această lună. Prezentarea oficială este programată pentru luna mai. Construit pe platforma "Armata", T-14 va deveni până în 2020 principalul tanc al armatei ruse. Oficial, se cunosc puţine date despre proiect, bănuindu-se că tancul va folosi un nou tip de blindaj, din material compozit, rezistent şi la temperaturi foarte joase. Siluetă joasă, tun de 125 de mm, echipaj de trei oameni.
Infanteria este dotată cu diverse tipuri de rachete anti-tanc şi anti-aeriene, precum şi cu aruncătoare de grenade. Cel mai recent membru al acestei familii este Verba, un sistem portabil de apărare anti-aeriană, are un sistem performant de găsire a ţintei, putând fi folosit şi contra unor obiective cu emisii scăzute de radiaţii termice, cum ar fi alte rachete, drone şi elicoptere. Se speculează că Verba poate lovi ţinte aflate la 6,5 kilometri depărtare, sau la o altitudine de 4,5 kilometri.
Ruşii au şi câteva mii de tunuri autopropulsate şi sisteme de rachete, dintre care cel mai cunoscut este BM-21 Grad, lansator multiplu de rachete sol-sol. Sitemele de rachete BUK, cu rază medie de acţiune, sunt echipate cu rachete sol-aer, un astfel de dispozitiv fiind responsabil de doborârea zborului MH 17 deasupra Ucrainei.
9A52-4 Tornado este sistemul menit să înlocuiască Grad, are rază mai mare de acţiune, foloseşte navigaţie prin satelit şi poate lansa proiectile de mai multe tipuri.
Sigur, ruşii nu au uitat de infanteristul de rând, pentru care pregătesc un sistem electronic de control, practic o tabletă ce oferă în timp real date despre poziţionarea trupelor, ce se poate conecta la drone sau la alte dispozitive externe.
Forţele aeriene
Forţele aeriene ruse au 61 de baze iar flotila numără 38 de escadroane de avioane de vânătoare, 15 de bombardiere, 14 de asalt, 9 de recunoaştere şi informaţii, 13 de antrenamente şi teste.
În 2016 este aşteptat PAK-FA, un avion proiectat de Sukhoi, primul avion rusesc ce va folosi tehnologie stealth şi despre care se spune că va fi mai performant decât F-22 sau F-35.
Su-35 este un avion multirol, intrat în serviciu în 2008, o variantă mult îmbunătăţită a Su-27, "Flanker" după denimirea dată de NATO. Modelul a atras deja atenţia Chinei, interesată să-l cumpere, iar Rusia vrea să vândă.
Tu-160 este "ultimul răcnet" în materie de bombardiere strategice, fiind introdus în serviciu în 1987, beneficiază de o variantă modernizată şi dată în folosinţă în 2008. Este la ora actuală cel mai lare avion de luptă din lume, poate atinge Mach 2, rază maximă de acţiune de 12.300 de kilometri, la o înălţime de 15 kilometri.
Elicopterele Ka-50 şi Ka-52, primul folosit pentru recunoaştere, al doilea pentru atac, specializat în lupta contra tancurilor şi a altor ţinte aeriene, la fel ca şi Mi-28.
De asemenea, Rusia produce mai multe tipuri de avioane fără pilot şi drone, folosite în special pentru recunoaştere şi supraveghere.
Pentru a-şi asigura supremaţia aeriană Rusia se bazează pe diverse sisteme de rachete, unul dintre cele mai apreciate fiind Antey-2500.
Printre sistemele noi de rachete se numără S-400 Triumf, care poate detecta ţinte aerodinamice la o distanţă de 400 de kilometri, inclusiv ţinte care folosesc tehnologie stealth.
S-500 este unul dintre cele mai promiţătoare proiecte al Rusiei, fiind un sistem capabil să lovească inclusiv rachete intercontinentale şi sateliţi aflaţi pe orbite joase, beneficiind şi de un sistem de lovire simultană a mai multor ţinte.
Forţele navale
La acest capitol Rusia este într-un vizibil dezavantaj faţă de potenţialii inamici, spun analiştii militari.
Împărţite în patru flote şi o flotilă, marina rusă include şi infanterie marină, respectiv aviaţie navală.
Infanteria marină numără în jur de 9.000 de soldaţi şi câteva sute de membri ale trupelor speciale.
Aviaţia navală cuprinde patru flote, cu centre de comandă la Severomorsk, Vladivostok, Kaliningrad şi Sevastopol. Operează multiple tipuri de avioane şi pot executa misiuni de atac, recunoaştere şi transport.
Flota de la Marea Neagră are trei baze, Gvardiyskoye, Kacha şi Novofedorivka.
Flota nordică este compusă dintr-un portavion, unicul al marinei ruse şi folosit ca navă-amiral, trei crucişătoare, şase distrugătoare şi 30 de submarine, pe lângă navele mai mici, corvete, nave amfibii, de suport şi de patrulare.
Flota vestică are în componenţă două distrugătoare, două fregate, patru corvete şi trei submarine.
Flota sudică, de la Marea Neagră, are două crucişătoare, un distrugător, două fregate şi două submarine.
Flotila caspică este compusă din două fregate şi mai multe corvete.
Flota estică cuprinde un crucişător nuclear şi un crucişător clasic, cinci distrugătoare şi 20 de submarine.
Şi marina rusă este într-un proces de reorganizare şi modernizare. Rusia a anunţat planuri pentru construirea unor şantiere navale noi, care să le permită producerea de nave de mari dimensiuni, inclusiv portavioane.
Forţele de rachete strategice
Această ramură controlează rachetele balistice intercontinentale operate de pe uscat. Centrul de comandă este într-o suburbie a Moscovei, cu un centru de rezervă în Munţii Ural.
În acest moment Rusia are 443 de rachete balistice intercontinentale.
Forţele de apărare aerospaţială au fost create în 2011, ca înlocuitor al Forţelor Spaţiale. Sunt responsabile cu apărarea contra rachetelor, operează sateliţii militari şi cosmodromul Plesetsk.
Trupele aeropurtate au patru divizii şi o brigadă, în total fiind vorba despre aproximativ 35.000 de paraşutişti.
Se spune că sunt trupe extrem de mobile, bine antrenate, iar ţinta este ca într-un final întregul contingent de trupe aeropurtate să fie format din soldaţi profesionişti.
Poate că în acest moment nu este nici cea mai numeroasă, nici cea mai bine dotată armată din lume, însă armata rusă este în mod cert o forţă de temut. Nu atât de mult încât să dăm crezare viralului "plan de invadare al României în 10 ore", dar nici ceva pe seama căreia să se poată glumi.
Rusia rămâne un jucător principal pe plan strategic mai ales datorită (din cauza?) arsenalului nuclear. Tratatul START prevede limitarea numărului focoaselor nucleare strategice la 1.550. La care se mai adaugă undeva spre 2.000 de focoase non-strategice. Mai mult decât suficient să radă de faţa Pământului întreaga Europă. Un scenariu extrem de improbabil, din fericire.
Ameninţările la adresa Rusiei sunt considerate expansiunea către est a NATO şi instalarea scuturilor anti-rachetă, iar ruşii cred că astfel raportul de forţe în domeniu se va schimba. La fel, s-au manifestat nemulţumiri în sensul că Vestul face totul posibil pentru a diminua influenţa rusă în regiune. Pornirile imperialiste ale unora sunt destul de greu de stăpânit.
Rusia investeşte serios în sistemul militar. Care ar putea deveni unul modern şi eficient. Şi aceeaşi Rusie se manifestă agresiv şi îşi încordează muşchii către NATO ori de câte ori are ocazia. Nu ezită să folosească mici provocări, lăsând senzaţia că testează vigilenţa vecinilor membri ai Alianţei. De ce? Sper că doar pentru orgoliul propriu, pentru a-şi arăta sieşi că rămâne unul dintre jucătorii importanţi de la masa băieţilor mari.
