Vladimir Putin a autorizat personal tentativa de asasinat împotriva fostului spion Serghei Skripal și a fiicei acestuia, acțiune care s-a desfășurat la Salisbury, pe teritoriu britanic, au anunțat, joi, autoritățile britanice, conform Politico.
Jonathan Allen, oficialul cu rangul cel mai înalt responsabil pentru relația cu Rusia și politicile față de Kremlin, a declarat că o evaluare în ce privește tentativa de asasinat din 2018, în urma căruia Serghei Skripal și fiica acestuia au fost otrăviți cu agentul neurotoxic noviciok, nu a fost rezultatul acțiunilor unei celule „independente” din serviciile rusești, ci a fost comandată direct de dictatorul rus.
Allen spune că riscurile asumate în folosirea noviciok, a cărei posesie este interzisă de convențiile internaționale, într-o țară NATO „sunt atât de uriașe” încât ea nu putea fi aprobată decât de la vârful regimului de la Kremlin – de Putin însuși.
„Inițiativele sunt extrem de descurajat (în Rusia – n. red.). Gândirea critică nu face parte din educația rusească”, a declarat el.
Rusia a refuzat să-și declare armele chimice din stocuri
Allen a susținut o prezentare lungă de trei ore, joi, în care a oferit mai multe detalii și dovezi în ce privește evaluarea autorităților britanice față de aparatul de securitate rusesc și despre felul în care guvernul britanic a combătut încercările rușilor de a discredita reacția sa la otrăvirile din 2018.
Oficialul britanic spune că noviciok-ul, neurotoxină care a fost folosită și în încercarea de a-l ucide pe Alexei Navalnîi în anul 2020, a fost depozitată vreme de un deceniu înainte de atacul de la Salisbury, fiind pregătită special pentru a fi folosită împotriva „dușmanilor statului rus”. El a mai spus și ea fost dezvoltată în cadrul unui program sovietic, înainte de 1991.
„Noviciok nu se poate produce de către un actor non-statal”, a spus Allen, adăugând și că nivelul de puritate chimică al substanței indică faptul că „ea a fost produsă într-un laborator de stat cu un nivel de sofisticare ridicată”.
Acordurile internaționale interzic în mod absolut folosira armelor chimice, a mai spus oficialul britanic, iar Rusia nu s-a conformat cu obligația pe care o are de a anunța dacă produce sau dacă deține arme chimice.
Rusia era obligată să distrugă stocuri de arme chimice declarate la Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice. Pentru că noviciok-ul nu a fost declarat, organizațiile internaționale nu au fost conștiente de faptul că Rusia deține această periculoasă armă chimică.
Allen a mai spus și că guvernul britanic a cerut Rusiei să explice, în 2000, de ce lipsește noviciok-ul de pe lista cu armele chimice declarate. La acel moment reprezentanții Kremlinului au spus că „nu e nimic de declarat”.
Răspunsul britanic
Evaluarea a avut în vedere și felul în care a fost gestionat cazul de autoritățile britanice de la acea vreme.
Allen a spus că otrăvirea anterioară, a lui Alexander Litvinenko, un fost ofițer de securitate rus care fugise în UK, acolo unde a fost otrăvit cu un izotop radioactiv – Poloniu-210 – a fost episodul care a produs o schimbare de abordare în ce privește modul de acțiune al statului britanic.
„Din experiența Litvinenko am învățat că Rusia va face tot felul de scheme, va trage de timp, se va juca și cu evaluarea oficială și cu investigația poliției și că se va preface că își oferă cooperarea, dar că nu o va face niciodată.
Am privit de la bun început cu claritate, știind că nu putem să-i lăsăm pe ruși să acționeze în același fel”.
Șefa guvernului britanic de atunci, Theresa May, a acționat rapid în zilele de după atacul din Salisbury pentru a acuza direct și oficial Rusia și regimul său criminal.
Allen mai crede că rușii nu au intenționat ca atentatul împotriva lui Skripal „să fie complet ascuns și secret”.
„Din punctul meu de vedere, rușii au dorit să ne dea un avertisment. Statul rus poate că s-a așteptat că guvernul britanic își va da seama de asta, dar nu s-ar fi așteptat că Regatul va oferi un răspuns internațional tranșant atât de rapid”.
Agențiile ruse, disfuncționale
Analiza guvernului britanic a mai dat noi detalii și despre felul în care diferite agenții sau servicii de informații și securitate din Rusia întrețin rivalități dure și uneori nici măcar nu sunt capabile să coopereze între el.
În sprijinul afirmațiilor, el a vorbit despre faptul că și Litvinenko, dar și Skripal au fost țintele agențiilor din care au făcut parte – Litvinenko a fost ucis de FSB, în timp ce atacul împotriva Skripal a fost pus la cale de GRU.
El mai spune și că e posibil ca atacul împotriva lui Skripal să nu fi fost cunoscut de celelalte agenții de informații și securitate ale Rusiei și, poate, nici măcar de ministerul de externe de Moscova.
„Există frecvent tensiuni între organizațiile statului rus și serviciile de securitate, iar ele nu cooperează bine, uneori nu cooperează deloc. FSB și SVR nu privesc cu ochi buni GRU, văzându-l drept nesăbuit și uneori un pic neprofesionist”, spune Allen.
