„Puppyganda”. Cum se folosesc politicienii şi liderii lumii de „prieteni pufoşi” pentru a deveni mai populari şi mai plăcuţi

Liderii şi politicienii lumii sunt mereu în căutare de noi modalităţi de a-şi creşte popularitatea şi de a se face mai plăcuţi în faţa oamenilor care speră că îi vor vota. Printre metodele de PR cele mai eficiente la care recurg ei se numără şi clasica fotografie cu un animal simpatic. De la personaje excentrice precum Boris Johnson, politicieni sobri precum actualul preşedinte ceh, Petr Pavel şi până la dictatori sângeroşi precum Vladimir Putin, liderilor politici le este greu să se abţină de la a-şi face reclamă pe seama „prietenilor pufoşi”, scrie Politico.

Este o strategie cunoscută de o mare parte dintre politicieni – oamenii îi plac mai mult pe cei care au animale de companie decât pe cei fără. Animalele, mai ales câinii, îi fac pe unii să pară mai blânzi, mai umani şi, uneori, mai puţin vinovaţi.

Silvio Berlusconi şi mieii săi

Silvio Berlusconi, cel mai longeviv prim-ministru din istoria Italiei postbelice, recunoscut mai ales pentru numeroasele gafe şi pentru declaraţiile şi acţiunile controversate, a folosit imaginea unor miei de Paşte pentru a-şi creşte popularitatea printre italieni.

În timpul sărbătorilor din 2017, cu puţin înainte de alegerile din toamnă, Berlusconi s-a afişat ţinând în braţe, sărutând şi hrănnd cu biberonul miei. Totul era o schemă de PR în care fostul premier participa la o campanie video pentru vegetarieni alături de activista pentru drepturile animalelor, şi colega de partid Michela Vittoria Brambilla.

În imagini, se transmitea şi mesajul: „Fiţi ca el. A salvat cinci miei de la sacrifiul de Paşte”. Ca răspuns, lobby-ul industriei cărnii a cerut firmelor de reclame să boicoteze companiile media ale lui Berlusconi.

Ursula von der Leyen, poneiul şi lupul

Animalul de companie cu cel mai mare impact asupra politicilor Uniunii Europene este foarte posibil să fie Dolly, poneiul preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Soarta tragică a lui Dolly, poneiul de 30 de ani mâncat de lup, a dus la o campanie de ani de zile a Ursulei von der Leyen de a pedepsi colectiv întreaga populaţie de lupi.

Şefa Comisiei a făcut eforturi mari pentru a reduce capacitatea de acţiune a legislaţiei europene pentru protejarea lupilor şi a făcut în aşa fel încât să uşureze vânarea şi uciderea lupilor care atacă animale de fermă.

Totuşi, lupul care a ucis-o pe Dolly rămâne în libertate, din câte se ştie, în ciuda faptului că pe capul lui s-a pus un preţ. Într-o nouă lovitură pentru şefa Comisiei Europene, tribunalele europene au decis, în iulie, că lupii nu pot fi desemnaţi ca specie ce poate fi vânată.

Gabriel Attal şi căţelul său

Prim-ministrul francez demisionar, Gabriel Attal, se declară un mândru proprietar de Chow Chow negru, un căţel pe nume Volta.

În februarie, Attal a încercat să-şi facă puţină reclamă cu prietenul blănos şi să dezamorseze şi o situaţie tensionată în acelaşi timp. În timpul unei sesiuni parlamentare, Attal şi-a scos telefonul pentru a le arăta colegilor deputaţi o poză cu căţelul său.

Din păcate, însă, diversiunea încercată de Attal nu a funcţionat.

„Data viitoare când îi pun o întrebare o să latru şi să mă scarpin la ureche cu piciorul”, a spus Boris Vallaus, un politician de opoziţie care la acel moment încerca să declanşeze procedura de moţiune de cenzură.

Animalele de companie de la Casa Albă sau absenţa lor

Majoritatea preşedinţilor americani (n. red. - cu doar câteva mici excepţii din secolul XIX – Andrew Johnson, James Polk – Donald Trump) au ţinut animale de companie la Casa Albă.

Refuzul lui Trump de a-şi lua câine, dar şi faptul că a fost criticat din acest motiv, arată importanţa pentru PR de a avea un prieten blănos la Casa Albă.

Trump a răspuns spunând că s-ar simţi „ciudat” să aibă câine pentru că „nu are timp de aşa ceva”, iar susţinătorii săi „îl plac oricum”.

Un indiciu care arată lipsa de afinitate a lui Trump pentru animale de companie este felul în care se grăbeşte să-şi compare adversarii politici cu câinii.

Fostul prim-ministru ceh şi cocoşul său

Probabil plictisit de a încerca să obţină popularitate într-un fel obişnuit, fostul prim-ministru ceh, Andrej Babis, s-a gândit că un cocoş pe nume Silver ar putea să-l ajute să adune puncte electorale dar şi să găsească susţinători pentru legislaţia de protejare a produselor agricole.

Într-un clip video urmărit de peste 400.000 de oameni pe Facebook, Babis îl introduce pe Silver – „un cocoş căruia nu-i plac tărâţele ucrainene contaminate” şi mănâncă doar „produse cehe”.

Ulterior, Babis a spus că are de gând să cumpere un alt cocoş pentru că Silver „nu mai are timp de el” pentru că „a primit un rol într-un film”.

Maia Sandu şi celebrul Codruţ

Codruţ, câinele preşedintei Republicii Moldova a devenit o celebritate online în ultimii ani. Codruţ apare frecvent pe pagina de Instagram a preşedintei moldovene şi a avut un moment da faimă după ce l-a muşcat de mână pe preşedintele Austriei, Alexander van der Bellen, în timpul unei vizite a acestuia la Chişinău, în luna noiembrie.

Maia Sandu l-a adoptat pe maidanezul Codruţ în 2023, după ce a fost lovit de o maşină şi şi-a pierdut un picior.

Preşedintele Cehiei preferă pisicile

De-a lungul campaniei prezidenţiale, actualul preşedinte al Republicii Cehe, Petr Pavel, s-a afişat constant cu pisica sa, Micka, care poarte un nume ceh tipic.

„Campania este în plină desfăşurare, a venit momentul să scoatem artileria grea... Micka!”, scria actualul preşedinte pe Twitter cu o lună înainte de scrutin.

După alegeri, Micka s-a mutat la Castelul din Praga şi a devenit, oficial, prima pisică prezidenţială din istoria ţării.

Animalele în propaganda dictatorilor

Animalele sunt folosite ca instrumente de propagandă cu atât mai multe în regimuri sângeroase precum cel patronat de Vladimir Putin în Rusia.

Pentru a se umaniza, dar şi pentru a-i intimida pe alţi lideri ai lumii, Putin s-a folosit constant de imaginea câinilor – rămâne celebră fotografia cu Angela Merkel şi cu labradorul negru al lui Putin, Koni – moment folosit strategic de dictatorul rus pentru a o speria pe cancelara germană, despre care ştia că are o fobie faţă de câini.

Dincolo de acest moment, Putin a mai folosit animalele în propaganda sa – a susţinut că a salvat, la un moment dat, o echipă de televiziune de atacul unui tigru siberian sau că s-a luptat cu un urs cu mâinile goale. Conform informaţiilor ulterioare, însă, Puțin a fost salvat de un bodyguard de la a fi devorat de urs.

Dictatorul nord-coreean Kim este, de asemenea, cunoscut pentru fotografiile şi pozele în care apare călărind cai albi pe munte, imagine de propagandă care pare că-i place şi care ar avea şi rezultate.