Uniunea Europeană ne dă bani, dar nu ni-i bagă şi în traistă; pentru ca aceştia să dea rod pe tarlaua ţăranilor, e cale lungă. Fermierii trebuie să se înarmeze cu nervi de oţel pentru zecile de drumuri pe care le au de făcut între instituţii. Asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că nici funcţionarii nu ştiu prea multe. Un bun exemplu este încercarea de obţinere de fonduri pentru construirea unei sere de legume modernă. Drumurile pe care le aveţi de făcut sunt cu nemiluita.
În prima fază: un du-te-vino între primărie şi Consiliul Judeţean pentru avize de construcţie, după care urmează contactarea unui arhitect, pentru realizarea planului urbanistic general. De aici încep cheltuielile. Un astfel de plan ajunge şi la 3.000 de euro. Ultimul hop este şi cel mai mare: neapărat trebuie obţinute avize de la 10 instituţii. Cu toate avizele în braţe, împreună cu studiul de fezabilitate şi planul de afaceri, ţăranul român cere finanţare prin Direcţia Pentru Dezvoltare Rurală. Iată care sunt motivele pentru care fermierii români fug de fondurile Uniunii.
Observator
