Premiul Nobel pentru Pace 2012 a fost acordat Uniunii Europene

Premiul Nobel pentru Pace 2012 a fost acordat Uniunii Europene pentru şase decenii de acţiuni de reconciliere şi unificare. Premiul Nobel pentru pace este singurul premiu acordat de Norvegia, conform cerinţei lui Alfred Nobel şi reprezintă recunoaşterea meritelor celor care au "acţionat cel mai mult sau cel mai bine pentru fraternitatea dintre naţiuni, abolirea sau reducerea armatelor şi organizarea sau promovarea congreselor de pace".

"UE şi strămoşii săi contribuie de peste şase decenii la promovarea păcii, la reconciliere, democraţie şi drepturile omului în Europa", a declarat la Oslo preşedintele Comitetului Nobel, norvegianul Thorbjoern Jagland.

Începând cu declaraţia Schuman (1950) şi Tratatul de la Roma din 1957, care i-a oferit baza juridică, Uniunea Europeană se poate mândri că a patronat cea mai lungă perioadă fără război din istoria ţărilor care o alcătuiesc.

Proiectul european "a adus linişte unui continent obişnuit cu războaiele, ale căror orori au culminat în secolul al XX-lea cu două din cele mai aspre ideologii totalitare şi două din cele mai groaznice conflicte mondiale", a declarat Jean-Dominique Giuliani.

Uniunea Europeană a adus două regiuni despărţite de istorie, tradiţie şi dezvoltare sub acelaşi acoperiş, reuşind să creeze puntea între jumătatea de est şi cea de vest ale Europei, separate timp de o jumătate de secol de Cortina de Fier.

UE mai este campioană în ceea ce priveşte ajutorul umanitar şi susţinerea pentru dezvoltare, având un rol de frunte şi în lupta împotriva încălzirii climatice. Ea încearcă de asemenea să joace un rol de conciliere pe plan diplomatic, ca de exemplu în cadrul negocierilor privitoare la domeniul nuclear iranian.

Comitetul Premiului Nobel pentru Pace, format din cinci membri, a luat decizia în unanimitate.

Premiul Nobel pentru Pace, care constă într-o medalie, o diplomă şi un cec în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (922.000 de euro), va fi decernat într-o ceremonie specială la Oslo în 10 decembrie, data morţii fondatorului Premiului Nobel - industriaşul şi filantropul suedez Alfred Nobel.

În acest an, un total de 231 de persoane şi organizaţii au intrat în cursă pentru prestigiosul premiu, într-o ediţie care părea extrem de deschisă, până în momentul în care televiziunea publică norvegiană NRK, în general bine informată, a făcut din UE "marele favorit", joi seara, relatează Mediafax.
   
UE "este în mijlocul uneia dintre cele mai grave crize, dar poate nu tocmai într-un astfel de moment, acest proiect de pace şi stabilitate are nevoie de o mână întinsă din partea Norvegiei eurosceptice?", a subliniat NRK.

Un astfel de premiu avea potenţialul de a genera un miniseism în lumina lipsei de unitate din prezent a europenilor cu privire la modalitatea de rezolvare a problemelor zonei euro, afectată de supraîndatorarea ţărilor din sud. 

Un număr important de comentatori au căzut de acord că proiectul european, care a permis pacificarea unui continent obişnuit cu războaiele a fost, după Gandhi, celălalt "mare absent" al familiei laureaţilor.

Printre ceilalţi favoriţi ai presei şi ai experţilor se numărau militantul belarus pentru drepturile omului Ales Beliaski, aflat în prezent în închisoare într-o ţară cu regim autoritar, şi rusoaica Liudmila Alekseeva care apără aceleaşi drepturi de jumătate de secol în URSS şi Rusia.
   
Alte nume care circulau la Oslo erau cele ale teoreticianului american al revoluţiilor non-violente Gene Sharp, al organizaţiei neguvernamentale ruse Memorial şi al unei dintre fondatoarele acesteia Svetlana Gannuşkina, al episcopului mexican Jose Raul Vera Lopez sau militantei pentru cauza feminină afgană Sima Samar.

Gene Sharp era favoritul lui Kristian Berg Harpviken, sociologul norvegian, director al Institutului de Cercetare pentru Pace din Oslo (ICPO). În vârstă de 84 de ani, americanul şi-a dedicat viaţa formelor non-violente de protest, contruint un catalog de peste 200 de metode de a protesta paşnic. Munca sa a inspirat mişcări ca protestul chinez din piaţa Tiananmen din 1989 sau cel din Piaţa Tahrir din Cairo de anul trecut.

Luni, 8 octombrie, a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină. Britanicul John Gurdon şi japonezul Shinya Yamanaka au fost desemnaţi câştigători pentru contribuţia lor în cercetarea asupra reprogramării nucleare, o tehnică ce permite transformarea celulelor adulte în celule stem capabile să creeze toate tipurile de ţesut uman.

Marţi, 9 octombrie, Premiul Nobel pentru fizică a fost câştigat de francezul Serge Haroche şi americanul David J.Wineland pentru "dezvoltarea unor metode revoluţionare care permit măsurarea şi manipularea sistemelor cuantice individuale".

Miercuri, 10 octombrie, Premiul Nobel pentru chimie a fost acordat acordat americanilor  Robert Lefkowitz şi Brian Kobilka pentru "descoperiri de o importanţă covârşitoare" privind activităţile unei importante familii de receptori - receptorii cuplaţi cu proteina G (RCPG), adică cea mai mare familie de receptori celulari de suprafaţă.

Joi, 11 octombrie, Premiul Nobel pentru literatură a fost câştigat de chinezul Mo Yan, pentru modul "de un realism halucinatoriu în care îmbină poveştile populare cu istoria şi contemporanul".

Luni, 15 octombrie, începând cu ora 14 (ora României), Staffan Normark va acorda Premiul Nobel pentru economie, la Academia Regală Suedeză pentru Ştiinţe.