„Ziua asta e ca apocalipsa pentru mine. Sunt sfâșiată de durere. Vă puteți imagina prin ce am trecut văzându-mi copiii murind?”, este mărturia dureroasă a Aminei, din Afganistan. Femeia a povestit pentru BBC drama pierderii celor șase copii. Toți au murit înainte de a împlini trei ani, iar altul e între viață și moarte.
„Copiii mei mor din cauza sărăciei. Pot să-i hrănesc doar cu pâine uscată și apă pe care o încălzesc ținând-o departe la soare”, spune Amina, aproape strigând de suferință.
Ceea ce este și mai dramatic este că povestea ei nu este singulară și că multe vieți ar fi putut fi salvate dacă medicamentele necesare ar fi ajuns la timp.
Bibi Hajira, cel de-al șaptelea copil al Aminei, este unul dintre cei 3,2 milioane de copii cu malnutriție acută, care face ravagii în Afganistan de zeci de ani. A fost accentuată de o multitudine de factori în cei trei ani de când talibanii au preluat controlul.
Este greu să îți imaginezi cum arată 3,2 milioane de copii la un pas să moară de foame, iar imaginile dintr-un cameră mică de spital sunt un mic fragment al unui tablou care arată dezastrul care pare să nu se mai termine.
Într-un spital din vestul Afganistanului sunt 18 copii mici în șapte paturi. Liniștea tulburătoare din cameră este întreruptă doar de bipurile înalte ale unui aparat care măsoară pulsul. Majoritatea copiilor nu sunt sedați și nu poartă măști de oxigen. Sunt treji, dar sunt mult prea slabi pentru a se mișca sau a scoate un sunet.
Lângă Bibi Hajira se află Sana, în vârstă de trei ani. Mama ei a murit la nașterea surorii mai mici, în urmă cu câteva luni, așa că mătușa ei Laila are grijă de ea. Laila ridică șapte degete – câte unul pentru fiecare copil pe care l-a pierdut.
În patul alăturat se află Ilham, în vârstă de trei ani, mult prea mic pentru vârsta lui, cu pielea decojită pe brațe, picioare și față. În urmă cu trei ani, sora lui a murit la vârsta de doi ani.
Mama Asmei, Nasiba, plânge. Ea își ridică vălul și se aplecă să-și sărute fiica. „Simt cum mă arde carnea pe mine. Nu suport să o văd suferind așa”, strigă ea. Nasiba a pierdut deja trei copii.
După o oră, Asma a suferit un stop cardiac.
Șapte sute de copii au murit în ultimele șase luni la spital – mai mult de trei pe zi, a spus departamentul de sănătate publică al talibanilor din Nangarhar. Un număr uluitor, dar ar fi fost mult mai multe decese dacă această facilitate nu ar fi fost menținută în funcțiune prin finanțarea Băncii Mondiale și a UNICEF.
Până în august 2021, fondurile internaționale acordate direct guvernului anterior au finanțat aproape toată asistența medicală publică din Afganistan.
Când talibanii au preluat controlul, banii au fost stopați din cauza sancțiunilor internaționale, iar asta a dus la un colaps în domeniul sănătății. Acum, într-o lume distrasă de atâtea probleme, finanțarea pentru Afganistan s-a redus. În egală măsură, politicile guvernului taliban, în special restricțiile asupra femeilor,
„Am moștenit problema sărăciei și malnutriției, care s-a agravat din cauza dezastrelor naturale precum inundațiile și schimbările climatice. Comunitatea internațională ar trebui să crească ajutorul umanitar, nu ar trebui să-l conecteze cu probleme politice și interne”, a declarat pentru BBC Hamdullah Fitrat, purtătorul de cuvânt adjunct al guvernului taliban.
