Un scor de 32% obținut de RN (Rassemblement National), partidul lui Marine Le Pen și Jordan Bardella, și mai puțin de jumătate din acest scor obținut de coaliția condusă de partidul prezidențial Renaissance sunt realitățile politice de la care a plecat Emmanuel Macron atunci când a anunțat alegeri legislative anticipate în două tururi, la finele acestei luni.
Putea să n-o facă, pentru că nu era obligat. Dar a făcut-o și a deschis calea către o altă potențială victorie majoră pentru extrema dreaptă franceză, scrie Politico.
Chiar dacă riscantă, mișcarea nu este lipsită de sens politic: efectul ar fi deturnarea lui Marine Le Pen de pe traiectoria câștigării prezidențialelor în 2027, adaugă sursa citată.
RN țipă că e gata să guverneze, Macron convoacă alegerile care fac posibil acest scenariu
Săptămâni întregi, RN a susținut că este pregătit de guvernare și a cerut dizolvarea Adunării Naționale - Camera inferioară a Parlamentului de la Paris - în cazul în coaliția pro-Macron pierde alegerile din 9 iunie.
Lipsit de experiență, dar plin de avânt, președintele și deschizătorul de listă de partid al RN, Jordan Bardella, un politician de 28 de ani "crescut" sub protecția lui Marine Le Pen, s-a oferit pentru postul de prim-ministru.
După rezultatele de duminică seara, Macron a acceptat formal provocarea, în condițiile în care pare improbabil ca intervalul de trei săptămâni între europarlamentare și legislativele naționale să șteargă sau să atenueze semnificativ valul de susținere pro extremă dreapta.
În niciun moment ai istoriei sale începute în anii '70 din secolul trecut, RN nu s-a apropiat mai mult de putere: are mai mulți deputați și eurodeputați decât oricând, iar sondajele de opinie arată că sprijinul pentru această formațiune este în creștere în rândul a noi categorii de alegători.
Însă cota ridicată de aderență se manifestă acum, după ani de zile în care Emmanuel Macron a reușit să devină tot mai puțin popular. Alegerile prezidențiale, în care Macron nu mai poate candida după două mandate și pe care Le Pen le vizează după ce a pierdut de două ori în fața actualului președinte, vin la termen abia în 2027.
Ideea de a o vedea pe Le Pen la Palatul Élysée este privită cu groază la Bruxelles, în contextul în care, după Brexit, Franța a rămas singura putere militară nucleară din UE.
În același timp, ascensiunea RN este percepută drept o provocare existențială pentru UE.
Deși fiica lui Jean-Marie Le Pen a făcut efortul de a-și atenua retorica eurosceptică, partidul său se află încă la periferia politicii în ceea ce privește o serie de dosare.
Astfel, RN s-a abținut în mod repetat în privința ajutorului pentru Ucraina, și-a exprimat dorința ca țara să iasă din comandamentul integrat al NATO și se opune multor măsuri legislative de referință ale UE adoptate în ultimii ani.
Duminică, Marine Le Pen a transmis un mesaj Bruxelles-ului, avertizând că vrea să pună capăt "acestei epoci dureroase a globalismului".
Calculul lui Emmanuel Macron
Planul lui Macron este simplu: în timp ce alegerile europene au adus o victorie decisivă pentru RN, este mai puțin probabil ca alegerile legislative să ofere o victorie atât de clară pentru Rassemblement National. Formațiunea extremistă își va putea consolida sau spori numărul de mandate în Parlamentul național, dar e încă destul de improbabil că va câștiga suficiente pentru a putea guverna.
"Aproape sigur îi va pune o frână lui Le Pen. Pentru că scenariul de bază nu este că ea va câștiga o majoritate în alegerile legislative. Nu cred că Le Pen se va descurca la fel de bine în alegerile legislative. Este un scrutin în două tururi, e vorba despre un grup diferit de alegători care se vor mobiliza", a estimat Mujtaba Rahman, șeful pentru Europa al Eurasia Group, o companie de consultanță în materie de risc.
Alegerile parlamentare franceze nu urmează același mecanism precum cele europene. Pentru a obține mandat de deputat, trebuie să câștigi 50% din voturile din circumscripție încă din primul tur sau, în caz contrar, să te lupți într-un al doilea tur.
În principiu, este considerabil mai dificil pentru un candidat de extremă dreapta să câștige un loc în Adunarea Națională.
Bruxelles-ul este perceput ca fiind o sursă de preocupare îndepărtată, astfel că alegerile europene sunt, de obicei, oportunitatea la care votul de protest se exprimă cel mai puternic.
În schimb, alegerile legislative în două tururi - pe 30 iunie și pe 7 iulie - favorizează în mod istoric partidele mai tradiționale, deoarece alegătorii de stânga și de dreapta se adună, de obicei, în jurul candidatului mai bine plasat pentru a învinge extrema dreaptă.
Mecanismul coagulării în jurul liderului capabil să bată extrema politică a fost fructificat de însuși Macron, care a învins-o cu 59% la 41% pe Le Pen în alegerile prezidențiale din 2022.
Președintele francez va folosi, probabil, următoarele trei săptămâni pentru a-și mobiliza susținătorii împotriva amenințării reprezentate de Le Pen, însă extrema dreaptă este acum mai răspândită în Franța decât a fost vreodată.
Iar cu un val de dreapta, de expresie dură, în creștere în întreaga Europă, paradigmele politice de ieri pot să nu mai fie garantate în prezent, notează Politico.
Jocul cu focul
Analiștii sunt, și ei, de acord că rezultatul unor alegeri legislative anticipate în Franța, în această perioadă, este departe de a fi o certitudine.
"După un scrutin prezidențial, un scrutin parlamentar oferă, de obicei, o majoritate puternică pentru președinte, pentru că susținătorii săi sunt înfierbântați, iar opoziția e în corzi (...) Dar cine știe cine se va mobiliza pentru aceste alegeri anticipate?", avertizează Benjamin Morel, politolog la Universitatea Panthéon-Assas din Paris, citat de Politico.
Nu este clar dacă tabăra lui Macron sau alegătorii lui Le Pen vor fi mai afectați de absenteism după alegerile pentru europarlament. Este însă, probabil ca RN să își mărească numărul de locuri în Adunarea Națională a Franței, care numără 577 de mandate în prezent.
RN are, momentan, 88 de deputați. Un sondaj de opinie "sifonat" de formațiunea de Les Républicains în decembrie anul trecut prognoza la acel moment că RN ar putea obține între 243 și 305 parlamentari, adică, la limita de sus, mai mult decât pragul necesar pentru o majoritate și, implicit, pentru guvernare.
În acest scenariu, președintele s-ar vedea obligat, prin tradiție, să nominalizeze un prim-ministru al Rassenblement National. Practic, o mișcare prin care Le Pen ajunge la putere cu trei ani mai devreme decât spera să devină președinte.
