Perspectiva dispariţiei lui Mandela dă fiori reci populaţiei albe sud-africane: "Moartea lui ar putea fi o întoarcere la dezastru"

Temerile care circulă pe Internet cu privire la pericolul ce ameninţă populaţia albă sud-africană după dispariţia lui Nelson Mandela au un ecou slab, însă unii sunt îngrijoraţi în legătură cu viitorul reconcilierii rasiale promovate de primul preşedinte de culoare, scrie AFP, citat de Mediafax.

"Moartea lui Mandela ar putea fi o întoarcere la dezastru", se putea citi, de exemplu, într-un articol preluat pe pagina de Facebook a grupului extremist "Salvarea albilor sud-africani".

Au trecut aproape 20 de ani din momentul în care, odată cu îndepărtarea de la putere a regimului rasist al apartheidului, în 1994, numeroşi albi se pregăteau pentru ce este mai rău. Condiţionaţi de ani să nu aibă încredere în "swart gevaar" ("pericolul negru"), ei se temeau că vor fi aruncaţi în mare.

Profeţia nu s-a realizat niciodată. Dimpotrivă, devenit primul preşedinte de culoare al ţării, Nelson Mandela a încercat să dea uitării cei 27 de ani de închisoare şi a întins mâna constant foştilor săi opresori, servind, inclusiv, ceaiul cu văduva arhitectului regimului discriminării rasiale, Hendrik Verwoerd.

Cu toate acestea, temerile cu privire la o revenire în trecut nu au dispărut, iar perspectiva morţii părintelui naţiunii, spitalizat în stare critică la vârsta de aproape 95 de ani, a relansat confuzia.

"S-au primit apeluri de la oameni îngrijoraţi care au văzut, pe reţelele de socializare, mesaje privind ameninţarea cu uciderea albilor după moartea lui Mandela", confirmă pentru AFP Ernst Roets, vicepreşedintele grupului conservator de lobby AfriForum, care apără interesele minorităţii afrikaner, aflate la putere sub regimul segregaţionist.

"Eu nu cred că oamenii iau în serios aşa ceva", a comentat, la rândul său, Esmi, o afrikaner în vârstă de 47 de ani care s-a oprit joi în faţa clinicii din Pretoria în care este spitalizat eroul internaţional. "Este mai degrabă invers. Ca în timpul Mondialului de fotbal (în 2010), toţi au fost împreună", a declarat ea.

Cu toate acestea, confuzia a fost luată în serios de partidul de la putere, ANC, pentru că încearcă să-şi asigure poziţia.

"Nimic din poziţiile noastre publice nu spune să aruncăm albii în mare", a declarat purtătorul de cuvând al ANC, Jackson Mthembu, pentru cotidianul The New Age. "Madiba a părăsit viaţa publică şi ţara nu a căzut în ruină", a subliniat el, utilizând numele de clan al lui Nelson Mandela, adoptat de majoritatea sud-africanilor în semn de afecţiune.

Deja se împlinesc aproape zece ani de când eroul luptei împotriva apartheidului s-a retras din viaţa publică şi nu a mai comentat actualitatea din ţara sa. Fragilizat de vârsta înaintată şi de anii de detenţie, el nu a mai apărut în public de trei ani.

În opinia lui Sherwin van Blerk, un oficial al Institutului sud-african pentru Relaţii Rasiale (SAIRR), tensiunile nu mai sunt "între rase, ci între bogaţi şi săraci". Minoritatea albă (cel puţin 9% din populaţie) rămâne mai bogată, totuşi, decât majoritatea de culoare (80%). Venitul mediu al unui cămin format din albi este mai mare de şase ori faţă de un cămin format din persoane de culoare, potrivit ultimului recensământ.

Cele două comunităţi se intersectează destul de puţin, iar criminalitatea endemică alimentează neîncrederea. Chiar dacă majoritatea celor 43 de crime zilnice se înregistrează în locuri locuite de persoane de culoare, albii sunt şocaţi de furturile însoţite de violenţe din cartierele lor şi de uciderile fermierilor albi.

Politologul independent Olmo von Meijenfeldt recunoaşte că temerile au fost alimentate de "absenţa unei voci conciliante în rândul puterii".

Chiar dacă preşedintele Jacob Zuma a renunţat să cânte un imn din anii săi de luptă ("daţi-mi mitraliera"), el a regretat public că economia rămâne "în principal în mâinile albilor" şi a promis să "dea putere comunităţii africane", a conchis politologul.