Germania se pregătește în cazul unui atac al Rusiei: își face o listă cu buncărele
Publicat acum 7 ore si 41 minute
La ora "01:24: explozii puternice. Tijele sistemului de gestiune şi protecţie s-au oprit", scrie unul dintre inginerii centralei în jurnalul său, citat de AFP. Miezul reactorului sovietic de tip RBMK este distrus şi un nor puternic radioactiv se ridică spre cer. O parte acoperă zonele din jurul centralei, dar rafalele de vânt duc elementele radioactive spre alte regiuni din Ucraina şi din fosta URSS, dar şi spre Europa Occidentală. Dar toate acestea şi multe altele s-au aflat cu aproape două zile mai târziu, când alerta a fost dată de Suedia, deasupra căreia ajunsese norul radioactiv de la Cernobîl.
Fostele autorităţi sovietice au încercat, până la inconştienţă, să păstreze cât mai mult tăcerea despre tot ceea ce se întâmplase. Merseseră până într-acolo încât au pus în pericol populaţia ţării. De pildă, orăşelul Pripiat, din apropierea centralei, locuit atunci de aproximativ 48.000 de persoane, a fost evacuat abia după două zile de la producerea catastrofei.
Agenţia oficială de presă TASS informa, numai în cinci fraze, după ce Suedia dăduse alarma, că este vorba doar despre un "accident", ascunzând adevărata amploare a catastrofei. Aceasta era cunoscută însă numai în mediile apropiate liderilor sovietici. Încăpăţânarea lor de a nu spune adevărul nici după ce îl aflase toată lumea a fost împinsă până la cinism şi inconştienţă.
Astfel, de 1 Mai, sărbătoarea comunistă, fostul preşedinte sovietic Mihail Gorbaciov ordonă din "cochilia" lui să se ţină tradiţionala defilare, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, iar populaţia nu ar fi fost în pericol de contaminare cu substanţe radioactive.
La 14 mai, după aproape trei săptămâni de la catastrofă, iese şi el la rampă şi anunţă măsurile luate de autorităţi pentru protecţia populaţiei, între care şi decizia de a trimite majoritatea şcolarilor din Kiev în tabere de vacanţă, iar mamelor acestora "dezlegare" la concedii, pentru a avea grijă de ei. Anchetele de mai târziu aveau să scoată la iveală, între altele, grave erori tehnice, de construcţie şi de manipulare a reactoarelor nucleare de la Cernobîl.
După explozie, un angajat al centralei a murit pe loc, iar cadavrul lui nu a fost găsit niciodată. Un alt angajat a murit după câteva ore de la producerea catastrofei la spital, iar 28 de persoane care s-au aflat în apropierea reactorului au murit după câteva săptămâni, din cauza iradierii puternice. De asemenea, primii pompieri care au venit să stingă incendiul au fost şi ei expuşi unor mari cantităţi de radiaţii. Nici acum nu se cunosc în totalitate adevăratele consecinţe ale catastrofei şi există numeroase controverse cu privire la numărul real al victimelor acesteia.
În ciuda tutror apelurilor şi criticilor internaţionale, centrala a continuat să funcţioneze cu celelalte trei unităţi până în decembrie 2000. Reactorul avariat a fost răcit abia în luna mai 1986 şi închis într-un sarcofag provizoriu abia după şase luni.
La presiunile comunităţii internaţionale, abia la sfârşitul anului trecut au început lucrările de construcţie ale unui nou sarcofag, mai sigur şi, după recenta conferinţă a donatorilor, au fost luate decizii cu privire la alocarea de fonduri internaţionale pentru această lucrare.
Până în 2015 se preconizează că reactorul care a explodat va avea un sarcofag etanşat, din oţel.
Însă acum se pare că sarcofagul din beton care înconjoară reactorul de la Cernobâl a început să cedeze, iar mai multe fisuri şi găuri au fost fotografiate în structura acestuia, scriu ruşii de le pravda.ru.
"Nu este un pericol la viaţa sau sănătatea populaţiei", a declarat Ministrul Urgenţelor Naţionale, din Rusia, pentru Ria Novosti, însă a confirmat veridicitatea imaginilor surprinse la Centrala de la Cernobîl.
Se pare că această ruptură a fost cauzată de cantitatea mare de zăpadă care s-a depozitat pe acoperiş.
