Rarii vizitatori de aici vor da piept cu celebrele ţărănci gălăgioase şi cu costume negre, vor explora rufele înşirate peste tot şi vor descoperi pasiuni nedescrise ale localnicilor faţă de familie, mâncare, fotbal sau biserică. E o lume puţin subjugată mastodonţilor industriali şi hoardelor de vizitatori ce dau năvală acolo unde marketingul turistic şi-a înfipt bine rădăcinile. Izolarea a ţinut sudul departe din influenţele care au marcat nordul, dar a generat câteodată neajunsuri imaginii acestei regiuni (considerată fieful Mafiei). Sudul extrem îl reprezintă peninsula Salento, acel pinten al Cizmei italice.
Avem aici un peisaj rustic, de sfârşit de lume, cu construcţii ciudate, acele inexplicabile trulli, oraşe baroce, două mări, Ionică şi Adriatică, bogăţii istorice, ospitalitate, plantaţii de măslini, eucalipţi, vii şi stejari vechi. Atmosfera este completată de zeci de turnuri prezente de-a lungul coastei, monumente funerare de genul dolmenelor şi menhirelor, dar şi monumentele în stil baroc realizate cu piatră locală.
Bari şi Lecce sunt cele mai mari oraşe din regiune, însă interesul călătorilor poate fi captat şi de frumosul Gallipoli, cu castelul şi centrul său vechi, de Santa Maria di Leuca, urbea situată între cele două mări. Aici a fost o parte din Magna Grecia - fapt ce este vizibil prin urmele rămase, dar şi o zonă de conflict între diverse armate de fenicieni, cartaginezi, greci, romani, arabi, germani sau spanioli. Aceştia din urmă sunt arătaţi cu degetul pentru că au favorizat rămânerea în urmă a sudului din punct de vedere economic, impunând foarte multă vreme practicile feudale.
Citeşte mai multe despre acest subiect, pe www.incomemagazine.ro
