Pedeapsa primită de o femeie de 97 de ani din Germania pentru implicare în crime naziste | Unii martori au murit în timpul procesului

Irmgard Furchner, în vârstă de 97 de ani, a lucrat ca dactilografă în perioada 1943 - 1945 în lagărul de concentrare de la Stutthof.

Instanța a condamnat-o la o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare.

Furchner, una dintre puținele femei judecate după cel de-al Doilea Război Mondial pentru crimele de război comise de naziști, a fost angajat civil, dar, potrivit judecătorului, era pe deplin conștientă de ce se petrecea în lagărul de concentrare.

BBC menționează că aproximativ 65.000 de oameni au murit în condiții cumplite la Stutthof, între aceștia numărându-se deținuți evrei, polonezi care nu erau evrei și soldați capturați din armata sovietică.

La Stutthof, localizat lângă Gdansk, în Polonia, au fost folosite diverse metode de exterminare, inclusiv gazarea, din iunie 1944.

Unii martori au murit în timpul procesului

În cazul lui Irmgard Furchner, tribunalul din Itzenhoe (nordul Germaniei) a audiat mai mulți supraviețuitori din lagăr, dintre care unii au decedat pe parcursul procesului.

BBC reamintește că, atunci când a început acțiunea în instanță, Furchner a fugit de la domiciliu, fiind găsită de poliție pe o stradă din Hamburg.

A fost nevoie de 40 de zile până când femeia a renunțat la tăcere în fața judecătorului, notează sursa citată.

Furchner, care avea sub 21 de ani la data comiterii faptelor de care a fost acuzată, a declarat: "Îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat. Regret că am fost la Stutthof în acel moment. Asta este tot ce pot spune."

Irmgard Furchner was accused of being part of the apparatus that helped the Nazis' Stutthof concentration camp function during World War II. https://t.co/6RMdxprCXx

— HuffPost (@HuffPost) December 20, 2022

Avocații au cerut achitarea

Avocații săi au cerut achitarea, invocând îndoielile legate de informațiile pe care le-ar fi cunoscut acuzata cu privire la activitățile din lagăr, precum și faptul că nu era singura dactilografă din biroul comandantului.

Pe baza dovezilor documentate de istoricul Stefan Hordler, tribunalul a reținut însă că "biroul comandantului Paul-Werner Hoppe" reprezenta "centrul nervos" în legătură cu tot ce se întâmpla în lagărul de concentrare.

Hordler a declarat în instanță că 27 de transporturi cu 48.000 de oameni au ajuns la Stutthof între iunie și octombrie 1944, după ce naziștii au decis să extindă lagărul și să accelereze crimele în masă cu ajutorul gazului Zyklon B.

Comandantul lagărului, Paul-Werner Hoppe, a fost condamnat în 1955 pentru complicitate la crime și a fost eliberat din detenție după cinci ani.