ONG-urile acuză Franța că nu și-a respectat promisiunea făcută înainte de Jocurile Olimpice și Paralimpice și nu a luat suficiente măsuri pentru a îmbunătăți accesibilitatea în Paris, astfel încât persoanele cu dizabilități să se poată deplasa mai ușor prin oraș. Franck Maille, fost înotător și actual reprezentant al unei organizații pentru drepturile persoanelor cu dizabilități are nevoie de până la trei ore pentru a ajunge din vestul orașului în centru. "Unii oameni cu dizabilități se sinucid pentru că nu mai suportă", a povestit el pentru Euronews.
Deși capitala Franței a promis că va îmbunătăți accesibilitatea pentru Jocurile Paralimpice, care s-au deschis miercuri seara, rețeaua de transport public a orașului rămâne aproape imposibil de folosit pentru persoanele care nu se pot deplasa.
Franck Maille a povestit pentru Euronews că pentru a ajunge din vestul Parisului în centrul orașului, trebuie să ia metroul. Deși e promovat ca un mijloc de transport „pe deplin accesibil”, realitatea demonstrează altceva.
"Trebuie să iau liftul și să cobor la peron. Acolo se termină autonomia pentru mine pentru că am nevoie de ajutorul unui agent feroviar", spune bărbatul.
La peron, agentul feroviar trebuie să sune la stația de sosire pentru a se asigura că acolo ascensoarele funcționează. Dacă nu sunt, Franck are întotdeauna un plan B și un plan C pentru cum să ajungă la destinație: „Dacă lifturile nu funcționează, mă duc acasă”, spune el. "Și dacă nu am o programare importantă, fie iau mașina, fie nu. Dar trebuie să plec cu mult timp înainte. Trebuie mereu să te gândești înainte și să vii cu trasee diferite, e obositor".
Dacă Maille va continua călătoria cu metroul, un alt agent trebuie să scoată manual o rampă specială pentru utilizatorii de scaun cu rotile - o procedură care durează 20 de minute.
„Lucrurile pot merge greu uneori: chiar ieri, un agent a uitat de mine și nu a venit cu rampa”, explică fostul înotător care are acum 53 de ani. „Conductorul a trebuit să aștepte să vină cineva să mă ajute să ies”.
Adulții cu dizabilități se confruntă cu tulburări mentale frecvente de aproape cinci ori mai des decât adulții fără dizabilități, potrivit unui raport din 2018 al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, agenția națională de sănătate publică din SUA. Izolarea este un factor determinant, potrivit lui Maille: „Unii oameni cu dizabilități se sinucid pentru că nu mai suportă. Ei (autoritățile – n.r.) nu ne tratează ca pe ființe umane. Ne-am săturat, crearea unei societăți accesibile durează prea mult".
Este epuizant fizic și psihologic
Îmbunătățirea accesibilității a fost una dintre promisiunile cheie ale organizatorilor jocurilor de la Paris, numite „Jocurile pentru toată lumea”.
„În ceea ce privește accesibilitatea, nu, nu este vorba despre „Jocuri pentru toată lumea”,” spune Maille. „Da, se lucrează ca să se îmbunătățească lucrurile, există dorința de a face lucrurile bine, dar se fac ele corect? Poate că ar trebui să se ceară și sfatul oamenilor efectiv implicați”.
„Este epuizant”, spune Maille. "Fizic, pentru că parcurgi distanțe mari pe holuri. Din punct de vedere psihologic, pentru că trebuie să fii atent atent la toată lumea, la orice, cum ar fi aglomerația, traficul".
Metroul parizian vechi de secole este unul dintre cele mai dificile mijloace de transport când vine vorba de accesibilitate - o singură linie de metrou, noua linie 14, este complet accesibilă.
Dar chiar și acolo, Maille trebuie să fie atent, deoarece scaunul său cu rotile aproape că se blochează în golul de la ușa liftului.
Bărbatul spune că preferă să circule cu tramvaiul, care este pe deplin accesibil și nu are probleme să urce și să coboare de pe peron.
În ultima etapă a călătoriei cu autobuzul, anunțată ca fiind 100% accesibilă, Maille întâmpină și mai multe probleme. Autogara a fost mutată în contextul Jocurilor Olimpice, așa că trebuie să mai meargă încă 10 minute până la următoarea stație. În plus, nu toate stațiile de autobuz sunt echipate cu o rampă și atunci când există, Maille trebuie să ceară ajutor pentru a fi împins pe ea, deoarece rampele pot fi destul de abrupte.
Toată această călătorie poate dura trei ore pentru Maille, în condițiile în care o persoană fără dizabilități are nevoie de doar o oră.
Peste 280.000 de persoane cu dizabilități sunt așteptate să vină la Paris în timpul Olimpiadei
Autoritățile din Paris sunt de acord că, deși au fost făcute îmbunătățiri, mai sunt lucruri de făcut.
„Datorită Jocurilor, avem acum 1.000 de cabine accesibile cu scaunul cu rotile”, a declarat Lamia El Aaraje, viceprimarul Parisului responsabil cu accesibilitate și urbanism. „Și acesta este un progres real. Cu toate acestea, mai sunt lucruri de făcut, în special la metrou”.
„Împreună cu alte organizații, am făcut o cerere fermă pentru ca metroul să fie parțial accesibil, deoarece știm că accesibilitatea deplină este practic imposibilă în metroul din Paris”, a spus ea pentru Euronews. „Cu toate acestea, cred că putem lucra într-un mod inteligent pentru a crea o rețea teritorială mai bună și pentru a îmbunătăți accesibilitatea metroului”.
Deși orașul Paris finanțează rețeaua de transport public, agenția regională din Paris este cea care operează și organizează rețeaua. Luni, șefa rețelei de transport din regiune, Valérie Pécresse, a recunoscut că metroul din Paris „rămâne punctul slab” în ceea ce privește accesibilitatea. Ea a spus că cea mai mare parte a metroului ar putea fi modernizată, deși ar dura până la 20 de ani și ar costa între 15 și 20 de miliarde de euro.
Pécresse a spus că regiunea este pregătită să acopere 30% din costuri și a cerut ca statul și orașul Paris să plătească restul facturii – o cerere considerată „exorbitantă” de autoritățile pariziene.
Activiști precum Franck Maille speră că aceste Jocuri Paralimpice vor cataliza o incluziune mai largă pentru cele 12 milioane de persoane care trăiesc cu dizabilități în Franța. "Autoritățile franceze nu ar trebui să mai pună întrebări, ci doar să facă lucrurile corect. Am 53 de ani și aș dori să văd o îmbunătățire concretă a accesibilității la Paris cât mai sunt în viață".
