Circa 4.000 de rezidenţi şi 1.000 de vizitatori vor putea să trăiască şi să lucreze într-un fel de "Atlantidă modernă", o sferă cu diametrul de 500 de metri care ar conţine hoteluri, ansambluri rezidenţiale, birouri, laboratoare de cercetare şi centre comerciale.
Nouă zecimi din aceste globuri din beton şi materiale transparente vor pluti în ocean, însă sferele plutitoare ar putea fi complet acoperite cu apă în zilele cu vreme rea, coborând de-a lungul unui ax central, o uriaşă structură elicoidală cu diametrul de 600 de metri, care ar coborî până la o adâncime de 4.000 de metri.
Construcţia în spirală ar putea avea însă o lungime de 15 kilometri, ducând până la o construcţie pe fundul oceanului, care ar funcţiona ca o uzină de exploatare a metalelor rare şi a altor resurse naturale.
Potrivit inginerilor vizionari de la compania Shimizu, aflaţi la originea acestui proiect imaginar, ar fi chiar posibil ca oamenii viitorului să utilizeze microorganisme denumite "metanogene" pentru a transforma în metan dioxidul de carbon (CO2) capturat la suprafaţă.
Energia ar urma să fie produsă prin analiză termică între fundul oceanului şi suprafaţa acestuia.
Acest proiect ar costa 3.000 miliarde de yeni (20 miliarde de euro), iar întreaga tehnologie necesară ar putea fi disponibilă pe piaţă până în anul 2030.
Acest concept ştiinţifico-fantastic a fost gândit în colaborare cu mai multe organizaţii, inclusiv cu cercetătorii de la Universitatea Tokyo şi de la Agenţia japoneză pentru ştiinţe şi tehnologii maritime (JAMSTEC).
"Am avut nevoie de doi ani pentru a concepe acest proiect cu tehnologii pe care noi le considerăm plauzibile în viitor", a declarat un purtător de cuvânt al companiei Shimizu.
Proiectul reprezintă cea de-a treia "nebunie arhitecturală" creată de firma niponă, după proiectul unui "megalopolis verde flotant" şi cel al unui inel de energie solară în jurul Lunii pentru a alimenta Terra.
În 2012, o altă companie importantă de construcţii din Japonia, Obayashi, a imaginat un ascensor care ar putea să îi ducă pe turişti la o altitudine de 96.000 de kilometri, care reprezintă un sfert din distanţa dintre Terra şi Lună. Acel ascensor futurist ar putea fi realizat din nanotuburi de carbon, un material de 20 de ori mai rezistent decât oţelul.
