Este cea mai nordică așezare permanentă din lume, situată la aproximativ 1.231 km de Polul Nord.
Cu muntele care se ridică pe o parte și un fiord pe de altă parte, este un loc uluitor de frumos. Este poate și unul dintre cele mai bune locuri de pe planetă pentru a respira – situat departe de sursele majore de poluare în mediul arctic aproape neatins, aerul de aici este unul dintre cele mai curate din lume.
Locuitorii orașului sunt în mare parte oameni de știință care vin aici tocmai din acest motiv. În 1989, pe flancurile lui Zeppelinfjellet a fost construită o stație de cercetare la o altitudine de 472 m pentru a ajuta cercetătorii să monitorizeze poluarea atmosferică.
Mai recent, Observatorul Zeppelin, așa cum este numită stația de cercetare, a devenit un loc esențial pentru măsurarea nivelurilor de gaze cu efect de seră care conduc la schimbările climatice.
Dar există și semne că, din păcate, calitatea aerului de aici s-ar putea schimba. Ocazional, curenții atmosferici transportă aer din Europa și America de Nord în această parte a Svalbard, aducând cu ea poluarea din aceste regiuni.
Nu numai că cercetătorii văd nivelurile anumitor poluanți în creștere, dar există semne ale unor noi tipuri de poluare care sunt transportate de vânt, care îi îngrijorează pe oamenii de știință.
Cercetarea de la Ny-Ålesund este o parte crucială a unui efort internațional de a mapa impactul umanității asupra atmosferei. Măsurătorile ajută la detectarea liniei de bază a poluării și calcularea tendinței globale în timp.
Cinci zile pe săptămână, un angajat de la Institutul Polar Norvegian face o ascensiune cu telecabina până la observator, unde efectuează întreținere, prelevează probe de aer și schimbă filtrele echipamentelor.
Datorită locației sale îndepărtate și altitudinii deasupra straturilor atmosferice, care poate capta puțina poluare produsă local din oraș, Observatorul Zeppelin este locul ideal pentru a ajuta la construirea unei imagini a ceea ce se întâmplă în atmosfera Pământului.
Senzorii de la observator măsoară nu numai gazele cu efect de seră, ci și gazele clorurate, cum ar fi CFC-urile, metalele grele din aer, poluanții organofosfați, cum ar fi pesticidele, și poluarea asociată de obicei cu arderea combustibililor fosili, cum ar fi oxizii de azot, dioxidul de sulf și particulele precum funinginea.
Datele pe care le colectează sunt apoi adăugate la măsurătorile efectuate în altă parte de o rețea internațională de stații pentru a construi un „fond” global de gaze atmosferice, aerosoli și particule din atmosferă, oferind un punct de referință din care se măsoară poluarea.
Dar Observatorul Zeppelin poate oferi și o avertizare timpurie a schimbărilor care au loc în atmosferă.
Recent, cercetătorii au observat niveluri tot mai mari de microplastice în probele de zăpadă din regiunile îndepărtate ale Arcticii, sugerând că acestea ar fi putut fi transportate acolo pe calea aerului.
Nivelurile de metan din aerul din jurul lui Zeppelin, de exemplu, au crescut din jurul anului 2005 și au atins niveluri record în 2019. În prezent, există o îngrijorare tot mai mare că nivelurile emisiilor de metan cauzate de om, amenință încercările de a limita cantitatea de încălzire globală.
La zece zile după accidentul centralei nucleare de la Fukushima din 2011, radionuclizi – produși de reactorul de fisiune al centralei – au fost detectați în atmosferă de la Zeppelinfjellet. Aceste particule radioactive au fost transportate la mii de km prin atmosferă în doar câteva zile.
Cercetătorii de la Zeppelin au observat, de asemenea, creșteri ale nivelurilor de sulfat, particule și metale, cum ar fi nichel și vanadiu, în aerul din jurul Ny-Ålesund în timpul lunilor de vară, din cauza numărului tot mai mare de nave de croazieră care vizitează zona.
Ei au detectat, de asemenea, concentrații mari de particule „îmbătrânite” între martie și mai în fiecare an, deoarece modelele meteorologice transportă poluare din alte părți din Europa și Asia. Pe măsură ce funinginea se deplasează prin atmosferă, de exemplu, suferă o reacție chimică, ce face particulele mai reactive și le crește toxicitatea.
În mod surprinzător, orașul nu a fost întotdeauna atât de curat. Între 1916 și 1962, a fost un oraș minier de cărbune, până când o explozie a ucis 21 de mineri, ceea ce a dus la evacuarea orașului și la închiderea minei. De atunci a fost transformat într-un loc în care datele sunt extrase din mediu, mai degrabă decât din cărbune, potrivit BBC.
Orașul în sine este compus din aproximativ 30 de clădiri asemănătoare cabanelor, numite după marile centre urbane globale: Amsterdam, Londra, Mexic, Italia, etc. Ele servesc ca o reamintire a necesității relațiilor diplomatice în acest loc, departe de mulțimile agitate.
Alte forme de conectivitate, totuși, sunt mai puțin disponibile - toate telefoanele mobile și Wi-Fi trebuie să fie oprite. Orașul este o zonă fără radio în încercarea de a menține undele radio din zonă cât mai liniștite, iar cercetătorii care doresc să opereze orice echipament care utilizează transmisii radio au nevoie de o permisiune specială.
