Unul dintre cei mai bogați oligarhi ai planetei joacă un rol central în viitorul Georgiei, o țară ex-sovietică care, sâmbătă, va trece prin ceea ce sunt, probabil, cele mai importante alegeri din istoria sa. Bidzina Ivanișvili, liderul de facto al partidului pro-rus Visul Georgian, și principalul artizan al politicilor adoptate la Tbilisi, este și personajul politic care ar putea deturna țara de la parcursul european și care ar putea să o arunce din nou pe orbita Rusiei, la 16 ani de când a fost invadată de armata rusă.
Dintre cei 20 cei mai bogați oameni de pe planetă, 14 sunt americani, conform Indicelui Miliardarilor al Bloomberg – averea lor combinată este un pic mai mare de 2,1 de trilioane – în jur de 7,5 procente din producția economică anuală a Statelor Unite.
Proporțional cu țara lui, Ivanișvili depășește cu mult acest raport – are o avere estimată de 7,6 miliarde de dolari – sumă care înseamnă un sfert din PIB-ul țării sale.
Magnatul de 68 de ani domină politica din Georgia de mai bine de un deceniu. Bidzina, așa cum este cunoscut popular în țara sa, a fost cândva un politician ales – a ajuns prim-ministru urcându-se pe un val de nemulțumire populară în 2012, însă a stat în funcție doar un an, înainte de a se întoarce „în umbră”.
Partidul populist pe care Ivanișvili îl patronează, Visul Georgian, are un control aproape complet asupra guvernului de la Tbilisi, scrie Politico. Conform criticilor săi, legiuitorii și miniștrii din partea partidului îi jură loialitate lui Ivanișvili însuși.
În condițiile în care Georgia merge la urne în cadrul alegerilor generale din 26 octombrie, mulți acreditează ideea că scrutinul este, de fapt, o confruntare finală în această țară ex-sovietică între Rusia și influența ei malignă pe de-o parte și Uniunea Europeană, democrație, stat de drept și prosperitate, de altă parte. Ivanișvili pare să fie de partea care încearcă să scoată țara din zona europeană pentru a-l împăciui pe Putin și regimul său criminal.
După ce referendumul din Republica Moldova a fost foarte aproape să fie învins ca urmare a atacurilor și interferențelor rusești, Occidentul privește acum spre Georgia, urmărind să vadă dacă influența rusească va fi suficientă pentru ca țara să fie capturată din nou de Kremlin.
Cine este Bidzina Ivanișvili
Mulți se întreabă cum a reușit Ivanișvili, un fost oligarh cu afaceri în domeniul bancar și al minelor de metal, un personaj cu legături profunde cu Rusia, să aibă o putere și o influență atât de mare într-o țară cunoscută pentru spiritul său revoluționar.
Pentru a reuși să ajungă într-o poziție de putere și influență politică, Ivanișvili avea nevoie de bani, iar în anii de după prăbușirea Uniunii Sovietice, perioadă dominată de capitalismul de cumetrie de tip rusesc, de cazinouri și de haos, mediul a fost propice pentru el.
Ivanișvili este fiul unui miner dintr-un sătuc sărac din ceea ce era la acel moment periferia URSS.
„Am fost crescut desculț, nu aveam nici ce pune în picioare, dar eram categoric fericit. Mult mai fericit decât sunt copiii mei”, spunea Ivanișvili în 2014.
Mezin într-o familie cu cinci copii, Ivanișvili a muncit spălând podele într-o fabrică în timp ce învăța, mai întâi pentru a obține o diplomă în inginerie în Tbilisi și mai apoi pentru una în economie la Moscova.
Până la momentul absolvirii sale, însă, diplomele erau mai puțin valoroase decât hârtia pe care erau imprimate, într-o perioadă în care URSS șchiopăta cu ultimii săi pași, scrie Politico.
De la aceste început modest, tânărul georgian și-a făcut loc și a ajuns să aibă o prosperitate inimaginabilă pentru mulți – a vândut electronice, inițial, până ce a ajuns să-și fondeze propria bancă – Rosiski Kredit, cu sediul la Moscova.
Această activitate a venit și cu bătăi de cap – rivalii săi și grupările de crimă organizată l-au luat în vizor – Ivanișvili povestea, la un moment dat, pentru un ziar din Rusia, că fratele său a fost răpit ca parte a unui complot de extorcare.
Ca să obțină protecție, tânărul magnat s-a îndreptat spre o altă bandă de gangsteri – guvernul Rusiei – așa și-a făcut prieteni puternici în interiorul regimului criminal de la Kremlin, ale cărui organizații anti-infracționalitate foloseau aproape aceleași metode ca mafioții cu care se luptau.
„Angajații serviciilor de securitate ruse munceau pentru șpăgi și nu considerau deloc că tortura, bătăile sau asasinatele nu puteau fi folosite ca arme”, spune Irina Borogan, expertă în serviciile ruse.
Totuși, cu ajutorul lor, Ivanișvili pare să-și fi consolidat imperiul, stabilind centre în Franța și Georgia, în timp ce interesele sale opace de afaceri în Rusia au fost și ele menținute.
Ca regulă, cei care cooperau cu serviciile ruse din anii ’90 se angajau la o colaborare pe viață – „Odată ce cooperai cu serviciile sau cu guvernul rus, nu te mai lăsau niciodată din ochi”, spune Borogan.
Castelul opulent al lui Ivanișvili, din care oligarhul vede aproape toată capitala georgiană, străduță cu străduță, este acum plin de opere de artă de o valoare obscenă – o lucrare de Picasso pe care a cumpărat-o de la Sotheby’s pentru 95 de milioane de dolari, era, la momentul achiziției, a doua cea mai scumpă pictură scoasă vreodată la licitație.
Cum se cumpără o țară
Chiar dacă posesia a miliarde de dolari oferă influență, controlul adevărat se obține doar prin smulgerea „levierelor” puterii de la rivali.
În 2003, zeci de mii de Georgieni au ieșit în stradă pentru a-l da jos de la putere pe Eduard Șevardnadze, un fost birocrat sovietic care guvernase Georgia încă de la căderea URSS.
În locul lui, a venit Mihail Sakașvili, un politician guraliv și revoluționar care a promis legături mai apropiate cu Occidentul, aderarea la UE și la NATO. Deși a fost o mare speranță, inițial, guvernul lui Sakașvili a dezamăgit după ce și-a arătat tendințele autoritare și cele spre corupție.
În 2008, tensiunile cu Rusia s-a transformat rapid într-un război de cinci zile, în care armata rusă a invadat țara, iar regimul criminal de la Kremlin a inventat, într-un stil deja patentat, două mici regimuri separatiste pe teritoriul său – în Abhazia și Osetia de Sud – rețeta obișnuită a Rusiei de a crea mici conflicte înghețate pe teritoriul țărilor pe care le consideră parte as sferei sale, în încercarea de a le controla, apoi, prin șantaj și presiune.
Pentru că Georgia avea nevoie de un „salvator”, Ivanișvili a preluat imediat mantia – s-a prezentat drept un personaj mult mai auster, mult mai calculat și mai prezentabil decât Sakașvili, pe care, în trecut, îl susținuse.
„O să creeze o așa democrație în Georgia, încât până și pe europeni o să-i uimesc”, promitea el în octombrie 2011. Astfel, Ivanișvili a venit la putere în Georgia cu sprijinul complet al Europei și SUA – Visul Georgian a câștigat alegerile din 2012 cu 85%. În trecut, Sakașvili obținuse doar 65%.
Giorgio Gakharia, fost membru al Visului Georgian, care a fost premier între 2019 și 2021, spune că el crede cu tărie că Ivanișvili chiar a crezut, inițial, în promisiunea făcută Occidentului.
„E organizat și centrat pe obiective și soluții și are o etică clară a muncii. Dar nu înțelege cum ar trebui să funcționeze un stat, că nu poate să-l gestioneze ca pe o afacere. A eșuat în a trece testul puterii și continuă pe același drum, încearcă să-și mențină puterea cu orice preț”, spune Gakharia, care dezvăluie că a demisionat din funcție pentru că oligarhul începuse să îl saboteze din interior.
Orice bun satrap știe că e important să împarți bunăstarea și averea țării tale cu poporul, altfel îi pierzi încrederea, continuă Politico. Pentru Ivanișvili asta e cu atât mai valabil cu cât valoarea imperiului său rivalizează cu toată țara, une PIB-ul pe cap de locuitor e de doar 6.674 dolari.
În primele zile ale ascensiunii sale, Ivanișvili s-a străduit să se acrediteze ca fiind un filantrop, susținând că a donat „aproape un miliard”, finanțând personal infrastructură publică – drumuri, parcuri, biserici, spații culturale – inclusiv Catedrala Sfânta Treime din Tbilisi.
Chorvila, sătucul sărac în care s-a născut, a devenit versiunea live a promisiunilor sale de campanie – o versiune miniaturală a utopiei sale socialiste – Ivanișvili a renovat casele oamenilor, le-a dat gaze gratis și a reasfaltat drumurile. Sătenii au primit inclusiv acces la grădina zoologică privată a oligarhului, pentru a putea vedea zebre și păsări exotice.
„Lemurienii se plimbau la mine în grădină precum pisicile”, povestea oligarhul într-un interviu din 2014.
Cu cât a trecut timpul, Visul Georgian a început să fie văzut nu doar ca un partid politic, ci și ca o extensie a buzunarelor fără fund ale lui Ivanișvili. El a folosit și o tactică de tip carrot and stick, cu ajutorul căreia i-a convins pe oameni că plecarea lui de la putere ar însemna pierderea accesului la această sursă de finanțare aproape nelimitată.
Cu acces la finanțele publice și cu controlul asupra industriilor cheie, mulți votanți îi datorează lui Ivanișvili și camarile lui calitatea vieții lor.
Deși Georgienii vor aderarea la UE într-o proporție covârșitoare și au resentimente profunde față de regimul de la Kremlin, un sondaj din septembrie a arătat că o treime încă susțin Visul Georgian, în ciuda virajului său spre Rusia. Este, de departe, cel mai popular partid al țării.
O camarilă loială
La fel ca Rusia, Georgia are toate caracteristicile de suprafață ale unei democrații – are parlament, are președinte și premier și organizează regulat alegeri. Toate acestea nu garantează niciodată o democrație autentică, însă, ci doar servesc, în cazurile Rusiei și Georgiei, să mențină aparența unui regim deschis.
Sub Ivanișvili, instituțiile de stat de la Tbilisi au devenit tot mai centralizate în mâinile oligarhului.
„Miniștrii, inclusiv prim-ministrul, au mari probleme în a lua decizii cu partenerii internaționali pentru că toate trebuie să fie aprobate în prealabil de Ivanișvili”, spune Gakharia.
Ivanișvili și-a adunat, astfel, o veritabilă armată de politicieni, agenți de securitate și alți interpuși, complet loiali și pregătiți să facă tot ce cere.
Conform unui raport al Consiliului European pentru Relații Externe, „controlul intern al lui Ivanișvili este considerabil – deține partidul de guvernământ, instituțiile cheie ale statului – mai ales sistemul de justiție și serviciile de securitate – dar are și un control complet asupra arenei economice. Toți membrii-cheie ai guvernului și oficialii de partid sunt dependenți de voința sa”.
Eka Beselia, în prezent politiciană de opoziție care a co-fondat Visul Georgian cu Ivanișvili și a deținut poziții importante în parlament, a fost una dintre susținătoarele sale loiale până în 2018, când oligarhul a întrecut limita și a pus presiune pe ea să renunțe la reformele planificate pentru sistemul judiciar.
„Mi-am declarat sprijinul necondiționat pentru el, convinsă că era un idealist. Dar a devenit evident că cel mai important lucru pentru el este puterea”, spune ea.
„A înțeles că dacă vrei să-ți menții puterea fără să ai democrație, trebuie să controlezi justiția. Partidul controlează, acum, tribunalele”, a adăugat ea.
Controlul absolut pe care Ivanișvili îl exercită asupra Visului Georgian se vede din felul în care l-a instalat la putere pe premierul Irakli Kobakhidze, un înfocat critic al Occidentului. Înainte de a se urca pe podium, Kobakhidze s-a oprit înaintea lui Ivanișvili, aflat în primul rând, părând că-i cere acestuia permisiunea.
„Poate să demită un prim-ministru într-o oră și apoi să-l pună înapoi cu un singur telefon”, spune analistul Kornelu Kakachia, director la Institutul Georgian pentru Politică.
Divide și cucerește
Un alt pas important în manualul lui Ivanișvili despre cum se cumpără și controlează o țară este divizarea ei, iar pentru asta e nevoie de un țap ispășitor care care să poată fi învinuit pentru corupție și pentru condițiile de viață stagnante.
Fostul președinte Sakașvili a fost primul care a primit acest rol ingrat – după ce a petrecut o perioadă într-un exil auto-impus, condamnat fiind la șase ani de închisoare în absență, el a revenit în Georgia în 2021, unde a fost imediat arestat. El și aliații săi politici spun că a fost otrăvit în închisoare.
Înainte de alegerile de sâmbătă, represiunea a devenit tot mai răspândită – Visul Georgian le-a promis votanților săi că va interzice toată opoziția parlamentară dacă câștigă și că va invalida orice candidatură pe platformele politice de opoziție.
Într-una din rarele sale apariții la un miting de campanie, la Tbilisi, la începutul anului, Ivanișvili a spus că Sakașvili și partidul său „sunt controlați și direcționați din afara țării de stăpânii lor”.
Repetând proapaganda și retorica regimului criminal de la Kremlin, oligarhul a acuzat Occidentul că vrea să-i folosească țara pentru a „deschide al doilea front” împotriva Rusiei în războiul din Ucraina și dând vina pe ceea ce a numit „Partidul Global al Războiului” pentru invazia lui Putin.
În plus, tot în stilul Rusiei, Ivanișvili a făcut campanie împotriva a ceea ce numește „Propagandă LGBTQ+ susținută din Occident”.
„Vă promit că dacă obținem o victorie convingătoare în alegeri, încercările violente ale străinilor de a impune valori pseudo-liberale în țara noastră vor fi încheiate permanent în Georgia”, declara Ivanișvili, luna trecut, într-un discurs de campanie în orășelul Akhaltsikhe, o regiune chinuită de sărăcie și din care oamenii pleacă în număr mare.
Între timp, războiul guvernului cu protestatarii continuă – zeci de mii de georgieni obișnuiți au fost atacați noapte de noapte pe parcursul verii cu gaze lacrimogene și lovituri de baston. Unii au fost arestați și bătuți, în timp ce liderii societății civile avertizează că guvernul face tot ce poate pentru a marginaliza orice formă de protest și pentru a duce țara tot mai aproape de Rusia lui Putin.
Aparența reformismului
Ivanișvili a susținut mereu că Visul Georgian lucrează pentru a obține aderarea la Uniunea Europeană a țării sale, un deziderat pe care o majoritate covârșitoare a georgienilor îl susține.
Dacă unele reforme inițiale ale regimului său au pregătit, într-adevăr, țara pentru aderare, conducând chiar la primirea statutului de candidat anul trecut, eforturile de a adopta legislație similară cu cea din Rusia și virajul dramatic spre autoritarism fac statul georgian incompatibil cu valorile europene.
Pentru că 80 la sută dintre georgieni sunt în favoarea aderării, Visul Georgian nu poate să spună că vrea să renunțe la eforturile de aderare – așa că folosesc retorica aderării dar „cu condițiile noastre”.
„Georgia va avea un viitor european luminos. Vom obține asta doar prin menținerea păcii și prin protejarea demnității noastre”, declara premierul marionetă al lui Ivanișvili, în septembrie.
Autoritățile din Occident nu sunt convinse. Ca răspuns la adoptarea legii „agenților străini” și a represiunii care i-a urmat, SUA a impus sancțiuni împotriva oficialilor de rang înalt de la Tbilisi. UE, la rândul său, a înghețat negocierile de aderare, iar diplomația europeană a descris alegerile din octombrie drept „testul crucial pentru democrație în Georgia și pentru viitorul său european”.
Gakharia spune că pentru a-l înțelege pe Ivanișvili, dar și felul în care vor merge alegerile și viitorul țării „trebuie înțeles un lucru simplu – Ivanișvili nu e pro-american, nici pro-european, nici pro-rus. Din păcate, nu e nici măcar pro-georgian. El lucrează doar pentru el însuși”.
Pentru cel mai bogat om din Georgia, blocarea intrării țării sale în UE sau NATO nu ar fi un eșec. Așa cum au arătat Belarus și Alexandr Lukașenko, virajul dinspre Occident spre Rusia oferă unui autocrat în devenire o oportunitate perfectă să-și cimenteze controlul.
