Un om al străzii a moştenit 42.000 de euro, dar i-a pierdut în gară. Ce s-a întâmplat după: „Tremura de bucurie”
Publicat acum 3 ore si 14 minute
Soții Zelenski păreau calmi, dar epuizați, în timp ce mergeau împreună pentru a depune flori deasupra sicriului lui Leonid Kravchuk, care a devenit primul care a condus o Ucraina proaspăt independentă după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991.
El a murit în weekend, la vârsta de 88 de ani, după o ”boală lungă”.
Îmbrăcat în negru, în loc de verdele lui militar, Zelenski a mers lângă soția sa, ale cărei degete erau strânse în pumn - ca și cum ar fi rezistat impulsului de a-l apuca de mână.
Lor li s-au alăturat alți demnitari, inclusiv primarul Kievului, Vitali Klitschko, într-un oraș care încă încearcă să-și revină după atacurile rusești.
Apariția Olenei vine la o lună după ce a dezvăluit că a vorbit doar la telefon cu soțul ei de când a izbucnit războiul, temându-se că dacă i s-ar alătura în capitala Ucrainei, ar putea pune în pericol viețile copiilor lor.
Olena a spus că ultimele cuvinte pe care soțul ei i-a spus în persoană, au fost când primele rachete rusești au lovit Kievul. Acesta a trezit-o din somn și i-a zis doar: ”A început”.
Ukraine's President Volodymyr Zelenskyy attends the funeral of country's first president, Leonid Kravchuk, who died last Tuesday at the age of 88.
— Voice of America (@VOANews) May 17, 2022
Kravchuk led Ukraine to independence following the collapse of the former Soviet Union and served as its first president until 1994. pic.twitter.com/LWGKjmjgCo
Pe măsură ce trupele soseau pentru a-l proteja pe Zelenski de echipe de asasini ruși, despre care știau că se vor îndrepta către palatul prezidențial, Olena și copiii ei - Aleksandra, 17 ani și Kiril, nouă - au fost trimiși spre un loc sigur.
Întrebată ce le-a spus copiilor ei, Prima Doamnă a mărturisit pentru revista Vogue: ”Nu este nevoie să le explic nimic copiilor. Ei văd totul, la fel ca fiecare copil din Ucraina.
Cu siguranță, acest lucru nu este ceva pe care copiii ar trebui să-l vadă – dar copiii sunt foarte onești și sinceri. Nu le poți ascunde nimic.”
Prima Doamnă a spus că Vladimir Putin și-a propus să împartă în două poporul țării sale, dar că o astfel de sarcină este imposibilă când vine vorba de ucraineni.
„Când unul dintre noi este torturat, violat sau ucis, simțim că toți suntem torturați, violați sau uciși”, a spus Olena.
”Nu avem nevoie de propagandă pentru a simți conștiința civică și pentru a rezista”.
”Această furie și durere personală, pe care le simțim cu toții, sunt cele care activează instantaneu setea de a acționa, de a rezista agresiunii, de a ne apăra libertatea.”
Ea a descris modul în care Ucraina a devenit o țară de voluntari: artiști, restauratori și frizeri lucrând împreună pentru a-și ajuta frații de arme.
Mii de femei au fost nevoite să nască în adăposturi anti-bombă, precum cel de la Mariupol, din cauza condițiilor în care trăiesc.
Multe femei și-au riscat viața în timp ce fugeau pe jos din orașele ocupate, luându-și copiii fără ajutorul soților, fraților și taților lor - care toți au fost nevoiți să rămână și să lupte cu invadatorii.
”Pe măsură ce orașele sunt ocupate, lumea își dă seama de ce fugeau acele femei”, a spus ea. Bucha și alte sate din jurul Kievului, care au fost eliberate după ce forțele ruse s-au retras, au dezvăluit gropi comune ale civililor sacrificați.
Rusia a ignorat anterior coridoarele umanitare și a bombardat civilii care fugeau din orașele ocupate, mulți dintre ei femei și copii.
Aproximativ patru milioane de femei și copii ucraineni au migrat în alte țări, reluându-și viața, departe de casă.
Ea a spus că este infinit recunoscătoare pentru țările care au primit ucraineni care fugeau de războiul cu Rusia, dar a repetat apelul soțului ei pentru o zonă de excludere a zborului - cu speranța de a preveni atacurile cu rachete rusești asupra zonelor civile.
Prima Doamnă a lansat un canal Telegram prin care îi invită pe ucraineni să-și împărtășească experiențele de război, folosind mesajele ca o modalitate de a documenta istoria țării lor, astfel încât poveștile lor personale să poată fi amintite.
