”Totul a început la 3 dimineața, când am fost treziți de un semnal de alarmă de luptă. Ne-am ridicat, ne-am îmbrăcat şi apoi ne-am dus spre posturile de luptă. Am văzut nava de luptă "Moskva" şi mai multe vase de patrulare. Se apropiau de coaste, iar la ora 11, "Moskva" se apropiase foarte mult, la mai puţin de 500 de metri şi ne-a somat să evacuăm insula. Ne-au spus că au trei vase pentru evacuarea noastră, dar au condiționat evacuarea de predarea armelor. Comandatul nostru a decis că nu va accepta să fim evacuați decât dacă ni va permite să ne păstrăm armele.
Și așa am rămas și am continuat să luptăm. Dar rușii ne-au distrus apărarea antiaeriană. Aveau avioane și trăgeau de pe nava de război "Moskva" și își foloseau aviația pentru a bombarda pozițiile noastre.
Ne-am adăpostit, dar nu aveam decât câteva adăposturi și eram nevoiți să alergăm de la unul la altul. Și la un moment dat, când apărarea noastră antiaerienă a fost distrusă, comandantul nostru a decis să ne predăm. Așa că am depus armele și am fost conduși într-o colibă.
Mai întâi, ni s-a cerut să ne culcăm cu fața la pământ și am fost ținuți în această poziție vreo șapte ore, iar apoi ne-au interogat vreo două-trei ore în colibă. Ne-au dat mâncare și ceai, iar cele din urmă, a trebuit să ne îmbarcăm în navele de patrulare și să plecăm în Federația Rusă. Am fost nevoiți să ne predăm deoarece ei trăgeau continuu asupra noastră, iar noi nu mai aveam arme”, povestește Zakablik Valeri Viaceslavovici, locotenent, brigada 35 infanterie marină, Ucraina.
