O descoperire arheologică fascinantă aduce la lumină o legendă norvegiană veche de secole: un schelet găsit într-o fântână confirmă detalii dintr-o cronică medievală din anul 1197 despre asediul castelului Sverresborg, Norvegia. Cercetătorii spun că povestea nu mai este doar o simplă relatare, ci un fapt istoric dovedit, scrie The Guardian.
Povestea bărbatului începe în 1197, într-o cronică care relatează că trupul unui om a fost aruncat într-o fântână de către asediatorii castelului Sverresborg, aflat în afara Nidarosului, acum orașul central norvegian Trondheim. La peste 800 de ani de la acel eveniment, oamenii de știință cred că ar putea fi vorba despre același om. Cercetătorii spun că scheletul recuperat dintr-o fântână este, probabil, cel al unui bărbat „aruncat cu capul înainte” în aceasta de asediatorii unui castel.
„Nu putem fi 100% siguri că rămășițele din fântână aparțin bărbatului descris în cronica de atunci. Dar dovezile circumstanțiale și științifice sunt foarte convingătoare. Într-un proces ipotetic, dacă un juriu ar primi aceste dovezi și textul cronicii, sunt sigur că ar fi convins că am găsit victima", a spus Michael Martin de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie, coautor al studiului publicat în revista iScience.
Datarea cu radiocarbon a osului din schelet a arătat că vârsta rămășițelor era compatibilă cu anul atacului asupra castelului Sverresborg, menționat în legendă. Sursa foto: Captură video Youtube Wonder World
Povestea „omului aruncat în fântănă"
Descoperirea scoate în evidenţă viața ambițiosului rege norvegian Sverre Sigurdsson, care a ajuns la putere la sfârșitul secolului al XII-lea, într-o perioadă de instabilitate politică și război civil, care a continuat timp de decenii după moartea sa în 1202.
Cronica din 1197 este alcătuită din 182 de versuri și se crede că a fost scrisă chiar în perioada în care au avut loc evenimentele, și parțial sub supravegherea regelui, de către un abate islandez apropiat de Sverre, şi este descrisă ca fiind unică prin bogăția detaliilor despre numeroasele sale bătălii.
Un pasaj descrie în detaliu cum, în 1197, inamicii romano-catolici ai regelui au atacat fortăreața sa de la Sverresborg, jefuind castelul și incendind fiecare locuință din interior în timp ce monarhul era plecat la Bergen.
Forțele de asediu, cunoscute sub numele de Bagler, după cuvântul nordic pentru „toiagul episcopului”, au pătruns în castel printr-o ușă secretă, în timp ce apărătorii, cunoscuți sub numele de Birkebeiner sau „picioare de mesteacăn”, deoarece purtau scoarță de mesteacăn pe picioare, luau masa.
Baglerii „au luat toate bunurile din castel, după care au ars fiecare casă care se afla acolo,” se menționează în cronica lui Sverre.
„Au luat un om mort și l-au aruncat cu capul înainte în fântână. Apoi au umplut-o cu pietre până la refuz.”
Istoricii au presupus mult timp că, dacă incidentul chiar a avut loc, mortul era un Birkebeiner, iar atacatorii probabil au acționat pentru a-l umili pe rege sau pentru a contamina apa din fântână într-o formă timpurie de război biologic.
Apoi, în 1938, arheologii care săpau în fântână au găsit, la aproximativ 7 metri adâncime și acoperit de multiple straturi de pietre, un schelet uman. Dar a venit al doilea război mondial, armata germană a ocupat zona, iar „omul din fântână” a rămas unde era.
Ce au descoperit oamenii de știință în fântâna vehe din Norvegia
În 2014 și 2016, o echipă condusă de arheologul Anna Petersén a reluat săpăturile și, sub alte grămezi de gunoaie aruncate în fântână de forțele naziste, au exhumat parțial rămășițele unui bărbat cu vârsta între 30 și 40 de ani. Există o „probabilitate mare” că acesta era bărbatul din saga, a declarat Petersén pentru postul public NRK.
Acesta avea aproximativ 1,75 metri înălțime și fusese aruncat în fântână purtând doar un pantof de piele, fără un picior și brațul stâng. Craniul său, găsit separat de corp, prezenta o rană contondentă și tăieturi ascuțite, probabil provocate înainte de moarte.
Hotărâți să „ofere surse independente de informații despre evenimentele din înregistrările istorice” și combinând date literare, istorice, arheologice și științifice, oamenii de știință au descoperit multe detalii suplimentare despre bărbat.
O probă ADN din dinţii omului din fântână a oferit noi date
Datarea cu radiocarbon a osului scheletului a arătat „o vârstă convențională de radiocarbon de 940, plus sau minus 30 de ani”, au declarat aceștia în lucrarea lor – consistentă cu data atacului Bagler asupra castelului Sverresborg descrisă în saga lui Sverre.
Echipa a încercat să secvențieze genomul bărbatului din oasele sale, dar ADN-ul nu era bine conservat. În schimb, omul de știință Martin Ellegard a obținut o probă de ADN din unul dintre dinții „omului din fântână”.
Analiza a arătat că avea părul blond sau șaten deschis și ochii albaștri. Compararea genomului său cu cel al norvegienilor moderni, cu ajutorul companiei islandeze deCode Genetics, a arătat că bărbatul era din sudul Norvegiei.
Aceasta a fost o surpriză, deoarece oamenii lui Sverre proveneau din centrul Norvegiei: este posibil ca asediatorii din sud să fi aruncat în fântână chiar unul dintre propriii lor oameni.
În orice caz, cercetătorii cred că acesta ar putea fi primul caz în care informații genomice au fost recuperate despre un personaj specific – sau chiar o persoană reală – descrisă într-o sagă.
„Am demonstrat că sagaurile ( n.r legendele sau cronicile antice) nu sunt complet ficțiune, cum poate publicul a crezut, deși cu siguranță nu și istoricii”, a spus Martin. „Și cred că acest lucru va ajuta oamenii să aprecieze mai mult conținutul sagasurilor.”
Analizele științifice avansate au „adăugat detalii necunoscute anterior unei povești care este relatată de aproape 900 de ani”, a adăugat el.
„Omul aruncat în fântână era un personaj trivial, menționat fugitiv într-o singură propoziție, dar munca noastră i-a oferit un trecut și o descriere fizică, mai spun cercetătorii.
