Cercetătorii sunt de părere că edificiul fusese proiectat pentru găzduirea liderilor nazişti în cazul unei înfrângeri în cel de-al Doilea Război Mondial.
Oamenii de ştiinţă din cadrul Universităţii Buenos Aires (UBA), ajutaţi de arheologii Muzeului Andrés Guacurarí studiază cu atenţie fiecare colţ din ruină.
Echipa de specialişti cercetează resturile unor clădiri aflate într-o zonă greu accesibilă din Parcul Naţional Teyú Cuaré, aproape de graniţa cu Paraguay.
Complexul de clădiri constă în trei structuri de piatră, acum acoperite de vegetaţia luxuriantă, specifică zonei. Zidurile au o grosime de aproape doi metri.
Se crede că locul a fost special ales pentru priveliştea panoramică oferită, putând fi uşor sesizată o eventuală vizită a unor musafiri nepoftiţi. În caz de urgenţă, fiind aproape de Paraguay, se putea trece rapid în ţara vecină.
Cercetătorii au descoperit mai multe obiecte care indică data aproximativă a începerii construcţiilor, aceasta fiind estimată la începutul anilor 1940. Au fost găsite simboluri naziste, monede germane, aflate în circulaţie în perioada 1938-1944 şi vase ceramice şi din porţelan, folosite în aceeaşi perioadă de timp.
Părerile sunt împărţite: unii dintre profesorii care se ocupă de studierea acestor ruine sunt de părere că locaţia avea un singur scop, acela de a proteja elita nazistă din Germania, având în vedere materialele folosite şi aşezarea într-o zonă atât de sălbatică; alţii susţin că ierarhia nazistă nu ar fi venit atât de departe, iar dovezile găsite sugerează de fapt un stadiu incipient al şantierului, care a fost abandonat în grabă.
"Aparent, pe la jumătatea celui de-al doilea Război Mondial, naziştii aveau un proiect secret, care prevedea construcţia unor adăposturi destinate celor mai de seamă lideri în cazul unei înfrângeri: locuri total izolate, în mijlocul deşertului, în munţi, pe versanţi abrupţi sau în mijlocul junglei, aşa cum este acest caz", declară Daniel Schavelzon, şeful echipei de cercetare, care şi-a petrecut luni de zile studiind ruinele.
O legendă locală spune că Martin Bormann, unul dintre cei mai apropiaţi consilieri ai lui Hitler şi şef al Cancelariei Partidului Nazist, a fost aici, căutând un refugiu sigur.
După sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, mii de nazişti germani, la fel ca şi fascişti italieni şi croaţi, au reuşit să scape de justiţia europeană şi au fost primiţi cu braţele deschise de preşedintele argentinian de atunci, Juan Domingo Perón.
Potrivit unor date oficiale, imediat după încheierea conflagraţiei mondiale, cel puţin 5000 de nazişti şi-au găsit cea de-a doua lor casă în ţara sud-americană.
