NASA și ESA încearcă să modifice traiectoria unui asteroid pentru a evita o ciocnire cu Pământul

Două noi misiuni organizate de agențiile spațiale din Statele Unite (NASA) și Uniunea Europeană (ESA) urmează să testeze o metodă de deviere a unor astfel de obiecte periculoase de pe traiectoria de coliziune cu planeta noastră.

Misiunea NASA, numită DART (Test de redirecționare a unui sistem binar de asteroizi, n.r.) va fi lansată în noiembrie anul curent și va ajunge la țintă după un an și 11 milioane de kilometri prin spațiu.

Ținta este sistemul Didymos (gemeni, în greacă), format din asteroidul principal, și satelitul său, Dimorphos.

Didymos a fost descoperit în 1996 și încadrat în categoria corpurilor cosmice cu un diametru mai mic de un kilometru.

Satelitul său este și mai mic și a fost descoperit în 2003.

În pofida dimensiunilor reduse, coliziunea Pământului cu un astfel de corp ceresc are efecte catastrofale: energia cinetică a "proiectilului cosmic" va fi convertită în căldură. Impactul va genera o undă de șoc colosală, incendii generalizate, obturarea luminii solare pe o perioadă nedeterminată, ca urmare a fumului și prafului ridicate în atmosferă și, în consecință, schimbări climatice care vor duce la dispariția mai multor specii vegetale și animale.

Didymos orbitează în jurul Soarelui într-o perioadă dublă față de anul terestru. Asteroidul s-a apropiat la "doar" 7,2 milioane de kilometri în 2003 iar estimările arată că în 2123 va ajunge și mai aproape, la "numai" 5,9 milioane de kilometri.

Nu Didymos este vizat în mod direct de experimentul comun NASA - ESA, ci satelitul său, Dimorphos.

Un "glonț" terestru pentru o țintă cosmică în mișcare

Misiunea DART se va lovi intenționat de Dimorphos, cu scopul de a schimba traiectoria satelitului.

Dar este sigur acest experiment la scară cosmică?

Intervievat de Euronews, profesorul Alan Fitzsimmons de la Centrul de Cercetări Astrofizice din cadrul Queen's University Belfast spune că da.

Potrivit acestuia, impactul DART cu Dimorphos va modifica doar orbita acestuia din urmă. "Orbita asteroidului mare va fi foarte puțin afectată, deci este foarte sigur", a arătat Fitzsimmons.

Misiunea ESA, numită Hera, va juca rol de observator, urmând să determine efectele ciocnirii asupra orbitei lui Dimorphos în jurul lui Didymos.

O misiune similară NASA - ESA a fost anulată în 2016

Pe baza datelor colectate de Hera, specialiștii vor examina posibilitatea de a devia balistic corpuri cerești mai mari, dacă va fi nevoie. 

Potrivit profesorului Fitzsimmons, este ca un joc cosmic de biliard.

"Când asteroidul este lovit de vehiculul nostru cosmic, el se va deplasa puțin în direcția opusă. Știm că așa se va întâmpla, dar nu știm cât de mult se va mișca asteroidul. Acesta este scopul misiunii, de a măsura cât de mult putem deplasa un asteroid", a adăugat el.

Aceasta ar urma să fie prima măsură de "apărare planetară" întreprinsă vreodată de umanitate. 

Înainte de DART și Hera, ar fi trebuit să fie lansată AIDA, o misiune comună NASA - ESA, vizând îndepărtarea unui asteroid de pe orbită printr-un impact controlat cu un vehicul lansat de pe Pământ.

Această misiune a fost anulată în 2016. Ținta ei era tot sistemul binar de asteroizi Didymos.

Realitatea ajunge din urmă Hollywood-ul

Subiectul dispariției sau reducerii la sălbăticie a speciei umane în urma impactului dintre Pământ și un corp ceresc a fost generos ilustrată în filme produse de industria americană de profil.

Într-unul dintre acestea, numit "Deep impact" și lansat în 1998, este vorba despre o cometă pe traiectorie de coliziune cu Pământul, descoperită din întâmplare cu doar un an înainte impactul catastrofic.

Soluțiile găsite în grabă de oamenii de știință și de decidenții politici eșuează una câte una: o misiune cu echipaj, menită să distrugă cometa prin îngroparea unor ogive nucleare în miezul acesteia reușește doar să înrăutățească lucrurile. 

Încărcăturile nucleare nu sunt îngropate suficient de adânc iar cometa se rupe în două în urma exploziei, dublând, practic, pericolul pentru Terra.

Ca soluție de ultim resort, președinții principalelor puteri nucleare decid lansarea rachetelor intercontinentale pe o traiectorie de impact cu cometa fragmentată dar nici această inițiativă nu dă roade.

Finalul este cu un happy ending parțial dar, dincolo de acest aspect, filmul merită menționat pentru ideea intervenției directe a omului pentru modificarea traiectoriei unui corp ceresc printr-o intervenție direct la suprafața acestuia.