La începutul lunii noiembrie, în 1572, o nouă stea strălucitoare apăruse în constelaţia Cassiopeea şi era vizibilă chiar şi în timpul zilei. Tycho Brahe i-a notat poziția exactă în cartea sa Stella Nova. Conform măsurătorilor efectuate de astronomul danez, noua stea se afla la o distanță mult mai mare decât cea de la Pământ la Lună, fiind astfel contrazisă teoria lui aristotel potrivit căreia poziția stelelor nu se schimbă niciodată. Tycho Brahe era fascinat de misterul acestei "stele noi", iar studiul său a pus bazele teoriilor ulterioare, dezvoltate de Kepler, Galileo şi Newton.
Astronomii germani d ela institutul Max Planck au reușit să capteze razele luminoase ale exploziei originale, reflectate de praful stelar, folosind telescoape ultraperformante din Hawaii și Spania.
Fără aceste amprente fotoluminoase, cercetătorii nu puteau să determine cu exactitate cărui tip i-a aparținut supernova, denumită SN 1572.
După ce s-a analizat istoricul înregistrărilor, supernova SN 1572 a fost clasificată ca aparţinând tipului I. Acest tip de supernove apar când o stea de mici dimensiuni suferă o explozie termonucleară de proporţii gigantice.
Fragmentele pe care le-a văzut Brahe au format în ultimii 400 de ani un nor de gaze și de praf, cu un diametru de aproximativ 20 de ani lumină.
Explozia unei supernove este un fel de "bec cosmic", ce produce lumină care se propagă în toate direcţiile. Aceste "ecouri luminoase" conţin un fel de "amprentă fosilă" a supernovei iniţiale şi sunt folosite de astronomi pentru a călători înapoi în timp, pentru a asista astfel la evenimentul cosmic original.
Descoperirea le permite oamenilor de ştiinţă să înţeleagă mai bine evoluţia celorlalte supernove din galaxia noastră.
Antena3.ro
