MISIUNEA SPAȚIALĂ APOLLO 11. Google celebrează printr-un Doodle, reprezentat de o animație, 50 de ani de la primul pas pe Lună.
MISIUNEA SPAȚIALĂ APOLLO 11. Luna poate fi considerată "Piatra din Rosetta a Sistemului Solar", întrucât cele aproape 400 de kilograme de roci lunare aduse pe Terra de astronauţii americani în cadrul programului Apollo din anii 1970 au transformat cunoştinţele pe care oamenii de ştiinţă le aveau până atunci despre Univers, relatează AFP.
Deşi seamănă cu nişte pietricele gri şi par lipsite de interes, cele 382 de kilograme de roci lunare sunt "materialele cele mai preţioase de pe Terra", a declarat Samuel Lawrence, specialist în planetologie în cadrul Agenţiei spaţiale americane (NASA). "Luna este piatra de temelie a ştiinţelor planetare", a adăugat el.
MISIUNEA SPAȚIALĂ APOLLO 11. Aceste roci au fost aduse pe Pământ de astronauţii americani care au participat la şase misiuni pe Lună, între 1969 şi 1972.
MISIUNEA SPAȚIALĂ APOLLO 11. Numeroase descoperiri ştiinţifice despre natura Universului au fost făcute în urma studierii eşantioanelor aduse pe Terra de prima misiune cu echipaj uman pe Lună, Apollo 11, de la reuşita căreia se vor împlini 50 de ani în luna iulie.
"Oamenii nu îşi dau seama de importanţa pe care a avut-o studierea eşantioanelor lunare prelevate în programul Apollo asupra modului în care înţelegem în prezent Sistemul Solar şi universul care ne înconjoară", a subliniat Samuel Lawrence. "Aici nu este vorba doar despre Lună, ci şi despre Mercur, Marte şi anumiţi asteroizi".
Oamenii de ştiinţă au putut astfel să înţeleagă mai bine modul în care s-a format satelitul natural al Pământului, practic în acelaşi timp cu planeta noastră în urmă cu 4,3 miliarde - 4,4 miliarde de ani, după un impact uriaş care s-a produs între un corp ceresc şi proto-Terra.
Reziduurile astfel rezultate au avut nevoie de mai multe sute de milioane de ani pentru a se agrega pe orbita terestră şi pentru a forma Luna.
"Am aflat că structura internă a Lunii este la fel ca aceea a Terrei. Ea are o scoarţă, o manta şi un nucleu", însă este lipsită de viaţă şi nu prezintă "nici fosile indigene, nici specii organice indigene".
Într-un seif
Unele dintre rocile lunare sunt expuse pentru public, inclusiv la Centrul spaţial Johnson din Houston. Preşedintele Richard Nixon a oferit mici fragmente de roci lunare celor 135 de ţări din epocă, ca un simbol al bunăvoinţei americane faţă de restul omenirii.
Însă cele mai multe dintre ele sunt conservate la Lunar Sample Laboratory, un centru administrat de NASA în Houston, "în recipiente sigilate într-un seif securizat, capabil să reziste la uragane şi numeroase catastrofe naturale". Ca măsură de precauţie, o parte din această comoară selenară a fost transferată într-un muzeu din White Sands, o localitate din statul New Mexico.
Pentru a marca împlinirea a 50 de ani de la primul pas făcut de oameni pe Lună, pe 20 iulie, câteva eşantioane au fost distribuite unor oameni de ştiinţă, în acest an.
"Suntem foarte prudenţi. Cercetătorii trec printr-o procedură riguroasă atunci când solicită un astfel de eşantion", a explicat Samuel Lawrence.
Noile cercetări permit, chiar şi după cinci decenii, realizarea altor descoperiri, graţie progreselor înregistrate în domeniul tehnologiilor de analiză.
Un exemplu recent: Luna "nu este în realitate complet lipsită de apă", a declarat Samuel Lawrence, care nu îşi ascunde entuziasmul în faţa posibilităţii ca astronauţii americani să revină în viitorul apropiat pe satelitul natural al Terrei.
Acesta este un obiectiv ce a fost fixat pentru anul 2024 de preşedintele Donald Trump.
"Cele şase misiuni cu echipaje umane pe Lună au transformat modul în care noi înţelegem Universul. Imaginaţi-vă cum ar fi dacă am avea oameni pe Lună timp de săptămâni sau chiar luni întregi la fiecare misiune. Există încă multe zone neexplorate pe Lună. Va fi destul de spectaculos", a adăugat acelaşi expert american în planetologie.
